duminică, 30 noiembrie 2008
PSD ?
Au luat cel mai mare scor. Neastepat de mare, as spune. Totusi, multa lume spune ca nu vor avea si premier; e foarte probabil sa se intample asta. Dar un lucru mi se pare clar. Chiar daca dl. Basescu va numi un pesedist, acela nu va fi dl. Geoana. Aici, demagogia nu-l va ajuta. De altfel, scorul mare obtinut de partid nu se datoreaza, nici pe departe, prestatiei d-sale, ci oamenilor din judete. Nu m-ar mira nici chiar ca stangistii sa-l lase balta (asa cum au facut atunci cand a incercat sa-l doboare pe Tariceanu) si sa propuna, la negocieri, un alt premier. Sau sa accepte un neutru, un tehnocrat.
Ce poate face un actor
Gangs of New York. Un film din 2002, nominalizat la mai multe Oscaruri. Un film care se vrea o reconstituire a luptelor dintre americanii "nativi" si emigranti, la jumatatea secolului al XIX-lea. Prin plasarea temporala si prin implicatii (problema emigrantilor, a sclaviei, a confruntarilor sociale) pelicula poate aduce aminte de clasicul "Nasterea unei natiuni". Dar asocierea asta e una dintre putinele elemente care "invioreaza" scenariul, altfel sec, cu multe naivitati si excese, afectand o falsa detasare fata de subiect.
Ca realizare, filmul apare mult sub valoarea unui regizor ca Martin Scorsese. Pare format doar din decoruri, costume si muzica; aduce aminte de filmele lui Zeffirelli, fara a avea insa frumusetea reconstituirii pe care o reuseste cineastul italian.
Totusi, filmul merita vazut fie si pentru prestatia unui singur actor: Daniel Day Lewis. O disciplina remarcabila, o seriozitate cvasitotala (care, de altfel, il opreste sa joace in productii ieftine; e, probabil, actorul cu cele mai putine filme, dintre cei celebri), o savoare a replicii care o goleste parca de banalitate. Aproape acelasi lucru, spus de Leonardo di Caprio, te poate lasa rece; dar Lewis traieste scenariul in asa fel, incat il face sa spuna mai mult decat are, de fapt, de spus. S-ar putea ca omul asta sa fie cel mai mare actor activ de film (Pacino sau De Niro nu mai sunt actori, ci monumente vii). Rolul din "Gangs" nu i-a adus un al doilea Oscar (mai avea unul pentru "My left foot") ; a asteptat pana anul asta, cand a castigat cu rolul din "There will be blood". Oricum, rareori se poate spune ca un interpret a salvat un film; dar, cu "Gangs of New York", cam asta se intampla.
Ca realizare, filmul apare mult sub valoarea unui regizor ca Martin Scorsese. Pare format doar din decoruri, costume si muzica; aduce aminte de filmele lui Zeffirelli, fara a avea insa frumusetea reconstituirii pe care o reuseste cineastul italian.
Totusi, filmul merita vazut fie si pentru prestatia unui singur actor: Daniel Day Lewis. O disciplina remarcabila, o seriozitate cvasitotala (care, de altfel, il opreste sa joace in productii ieftine; e, probabil, actorul cu cele mai putine filme, dintre cei celebri), o savoare a replicii care o goleste parca de banalitate. Aproape acelasi lucru, spus de Leonardo di Caprio, te poate lasa rece; dar Lewis traieste scenariul in asa fel, incat il face sa spuna mai mult decat are, de fapt, de spus. S-ar putea ca omul asta sa fie cel mai mare actor activ de film (Pacino sau De Niro nu mai sunt actori, ci monumente vii). Rolul din "Gangs" nu i-a adus un al doilea Oscar (mai avea unul pentru "My left foot") ; a asteptat pana anul asta, cand a castigat cu rolul din "There will be blood". Oricum, rareori se poate spune ca un interpret a salvat un film; dar, cu "Gangs of New York", cam asta se intampla.
sâmbătă, 29 noiembrie 2008
Test
Mi-am facut azi un test electoral care "circula" pe internet de vreo saptamana. Dincolo de multe imprecizii de evaluare, inerente, de altfel, am remarcat un lucru. Ca un partid etnic (nu spun care, sa nu fac campanie :]) era foarte bine plasat in optiunile mele. Si acelasi lucru li s-a intamplat mai multor oameni care au completat chestionarul (din cate am vazut pe forumuri). Mi se poate raspunde ca la mijloc a fost o manipulare subtila (ceea ce se prea poate). Dar mai sunt doua variante. Ori respectivul partid a "ratat" o cariera stralucita, alegand sa reprezinte o minoritate nationala si limitandu-si astfel campul de actiune. Ori, pur si simplu, partidele "romanesti" au o problema...complexa.
miercuri, 26 noiembrie 2008
Votul uninominal
Acum un an, unii se gandeau ca va rezolva toate problemele posibile. Acum, mai multi (aceeasi, poate) il injura in toate felurile. Ca e o versiune proasta, hibrida; ca stimuleaza coruperea electoratului. Ba mai aud diversi comentatori lamentandu-se mai ceva ca bocitoarele impotriva "localizarii" politicii, de parca infectia de candidati impusi de la "centru" (care, oricum, nu au disparut cu totul) si parlamentarii care nu cunosc judetul pe care il reprezinta ar fi fost cine stie ce binefacere.
Eu zic ca tocmai in descentralizarea politicii sta marele avantaj al uninominalului. Ca politicienii vor putea intelege, in timp, daca acest sistem de vot va fi lasat sa functioneze si nu va fi repede schimbat, faptul ca ei nu reprezinta in primul rand "o tara" sau "un popor", lucruri la urma urmei destul de abstracte si care pot denumi orice (uneori chiar contrariul lor real). Ci reprezinta, in primul rand, o comunitate concreta de oameni care au interese comune clare. Si asta se vede doar pe plan local. Nu ne afecteaza in mod direct nu stiu ce investitie din nu stiu ce mare oras din sud sau din vest si nici inchiderea unei fabrici petrecuta in acelasi oras. Sau ne afecteaza, cel mult, doar pe cei care lucram in sectorul bugetar si incasam bani din taxe. Extinderea aeroportului international, proiectele de autostrazi spre est, soseaua de centura, starea drumurilor nationale care traverseaza orasul, investiile in agricultura din judet ne privesc insa pe toti. Uninominalul e o sansa de a ne debarasa de un centralism care numai bine nu ne-a facut si de a privi aproape. Spre lucruri pe care le stim din experienta directa si care ne afecteaza pe toti. El ne poate, in timp, ajuta sa facem dintr-o ingramadeala de cladiri o comunitate reala. Si care poate, pe chestiuni punctuale, cere socoteala parlamentarilor alesi de ea.
Eu zic ca tocmai in descentralizarea politicii sta marele avantaj al uninominalului. Ca politicienii vor putea intelege, in timp, daca acest sistem de vot va fi lasat sa functioneze si nu va fi repede schimbat, faptul ca ei nu reprezinta in primul rand "o tara" sau "un popor", lucruri la urma urmei destul de abstracte si care pot denumi orice (uneori chiar contrariul lor real). Ci reprezinta, in primul rand, o comunitate concreta de oameni care au interese comune clare. Si asta se vede doar pe plan local. Nu ne afecteaza in mod direct nu stiu ce investitie din nu stiu ce mare oras din sud sau din vest si nici inchiderea unei fabrici petrecuta in acelasi oras. Sau ne afecteaza, cel mult, doar pe cei care lucram in sectorul bugetar si incasam bani din taxe. Extinderea aeroportului international, proiectele de autostrazi spre est, soseaua de centura, starea drumurilor nationale care traverseaza orasul, investiile in agricultura din judet ne privesc insa pe toti. Uninominalul e o sansa de a ne debarasa de un centralism care numai bine nu ne-a facut si de a privi aproape. Spre lucruri pe care le stim din experienta directa si care ne afecteaza pe toti. El ne poate, in timp, ajuta sa facem dintr-o ingramadeala de cladiri o comunitate reala. Si care poate, pe chestiuni punctuale, cere socoteala parlamentarilor alesi de ea.
marți, 25 noiembrie 2008
Refacerea Aliantei
De ceva vreme, comentatorii isi bat capul cu un subiect tentant: posibila refacere a Aliantei DA. Totul a pornit de la un articol din "Cotidianul", bazat pe surse misterioase, care afirma ca dl. Basescu si ai lui ar cocheta cu liberalii, carora le-ar oferi presedintia viitoarei Camere a Deputatilor in schimbul formarii unei majoritati.
De la inceput, lucrurile par neclare: nu se stie daca e vorba de o sustinere parlamentara a PNL pentru un guvern monocolor PDL sau de o coalitie propriu-zisa de guvernare. Ceea ce e limpede insa e ca, in ambele cazuri, vorbim de posibilitati riscante. In prima varianta, e indoielnic ca liberalii s-ar multumi cu presedintia Camerei; foarte probabil, ei ar cere concesii peste concesii de la PDL, cam cum a procedat PSD-ul cu ei, in a doua parte a actualei guvernari. Daca PDL-ul nu s-ar conforma, e putin probabil ca ar reusi sa evite trecerea unei motiuni de cenzura. Mai ales atata timp cat se afla sub egida unui presedinte care stie ca nimeni altul sa isi infurie adversarii politici. In cea de-a doua varianta, credibilitatea ambelor parti s-ar vedea serios zdruncinata. Dupa ce s-au insultat in toate felurile, dupa ce au terorizat spatiul public cu o gramada de acuzatii reciproce, dupa ce au distrus o mai veche alianta, un nou proiect politic pus la cale de cele doua partide ar parea neverosimil. Impactul electoral ar fi, oricum, greu de prevazut. Si asta mai ales in ceea ce ii priveste pe basescienii intransigenti, porniti impotriva "oligarhilor". Alianta cu acestia ar risca sa maculeze, in ochii lor, imaginea "incoruptibilului". Cel putin daca fanatismul ar mai face efortul de a gandi, revenirea la formula din 2004 ar pune in fata unui important segment electoral o grava problema de legitimitate.
Alianta ramane, asadar, un vis frumos. Conturata intr-o etapa in care mai importanta pentru toata lumea era inlaturarea guvernului nefericit al d-lui Nastase, cu autoritarismul si reteaua sa clientelara, ea pare, intr-un context politic schimbat, mai degraba un experiment riscant si, poate, artificial.
De la inceput, lucrurile par neclare: nu se stie daca e vorba de o sustinere parlamentara a PNL pentru un guvern monocolor PDL sau de o coalitie propriu-zisa de guvernare. Ceea ce e limpede insa e ca, in ambele cazuri, vorbim de posibilitati riscante. In prima varianta, e indoielnic ca liberalii s-ar multumi cu presedintia Camerei; foarte probabil, ei ar cere concesii peste concesii de la PDL, cam cum a procedat PSD-ul cu ei, in a doua parte a actualei guvernari. Daca PDL-ul nu s-ar conforma, e putin probabil ca ar reusi sa evite trecerea unei motiuni de cenzura. Mai ales atata timp cat se afla sub egida unui presedinte care stie ca nimeni altul sa isi infurie adversarii politici. In cea de-a doua varianta, credibilitatea ambelor parti s-ar vedea serios zdruncinata. Dupa ce s-au insultat in toate felurile, dupa ce au terorizat spatiul public cu o gramada de acuzatii reciproce, dupa ce au distrus o mai veche alianta, un nou proiect politic pus la cale de cele doua partide ar parea neverosimil. Impactul electoral ar fi, oricum, greu de prevazut. Si asta mai ales in ceea ce ii priveste pe basescienii intransigenti, porniti impotriva "oligarhilor". Alianta cu acestia ar risca sa maculeze, in ochii lor, imaginea "incoruptibilului". Cel putin daca fanatismul ar mai face efortul de a gandi, revenirea la formula din 2004 ar pune in fata unui important segment electoral o grava problema de legitimitate.
Alianta ramane, asadar, un vis frumos. Conturata intr-o etapa in care mai importanta pentru toata lumea era inlaturarea guvernului nefericit al d-lui Nastase, cu autoritarismul si reteaua sa clientelara, ea pare, intr-un context politic schimbat, mai degraba un experiment riscant si, poate, artificial.
luni, 17 noiembrie 2008
Omul de marmura
Un film de Andrzey Wajda. Despre teroare si despre uitarea programata. Despre regimul comunist, care genera, manipula si distrugea legende. Despre ce se intampla atunci cand legendele se suprapuneau peste indivizi in carne si oase. Si, mai ales, despre nevoia de a pastra in memorie oroarea. De a o scoate din subconstientul colectiv pentru ca, intr-o zi, sa nu ii vina ideea sa iasa de una singura.
Dar ceea ce e extraordinar la filmul asta nu e tema in sine. Ci anul in care a aparut:1977. Intr-o Polonie aflata in plin regim comunist, dar unde destalinizarea permisese macar condamnarea partiala a crimelor acestuia. La ei se putea. La noi nu. La noi nu era cultivat decat Sergiu Nicolaescu. In Polonia erau Wajda, Kieslowski...
Dar ceea ce e extraordinar la filmul asta nu e tema in sine. Ci anul in care a aparut:1977. Intr-o Polonie aflata in plin regim comunist, dar unde destalinizarea permisese macar condamnarea partiala a crimelor acestuia. La ei se putea. La noi nu. La noi nu era cultivat decat Sergiu Nicolaescu. In Polonia erau Wajda, Kieslowski...
Pavel Lucescu si forumistii
Eu pe tipul asta chiar il admir. E tot timpul lucid, concis, sceptic... Nu se lasa dus de val. Chiar si in campania pentru referendumul de anul trecut (ala cu demiterea d-lui Basescu), cand mai toti gazetarii delirau, si-a pastrat luciditatea.
Dar tocmai aici e problema. Pentru "creaturile" infierbantate de pe formuri, detasarea si scepticismul sunt confundate cu "tradarea" (nu radeti, chiar si termenul asta apare in comentariile lor). Nu ridica ode, face misto de toti, nu e in tabara "buna"...atunci e clar ca il platesc "cei rai". Ca e o "sluga" a oligarhiei, a "baietilor destepti", a burghezo-mosierimii sau a mai stiu eu cui. A incerca sa iti faci treaba pur si simplu e, se vede,un lucru suspect...
Scriam, intr-o postare mai veche, ca limbajul bolsevic a invadat chiar si discursul anticomunist... Nu pot decat sa o mai spun odata si sa aplic asta la toate tipurile de discurs. Limba de lemn e peste tot. Si gandirea pare croita din acelasi material...
Dar tocmai aici e problema. Pentru "creaturile" infierbantate de pe formuri, detasarea si scepticismul sunt confundate cu "tradarea" (nu radeti, chiar si termenul asta apare in comentariile lor). Nu ridica ode, face misto de toti, nu e in tabara "buna"...atunci e clar ca il platesc "cei rai". Ca e o "sluga" a oligarhiei, a "baietilor destepti", a burghezo-mosierimii sau a mai stiu eu cui. A incerca sa iti faci treaba pur si simplu e, se vede,un lucru suspect...
Scriam, intr-o postare mai veche, ca limbajul bolsevic a invadat chiar si discursul anticomunist... Nu pot decat sa o mai spun odata si sa aplic asta la toate tipurile de discurs. Limba de lemn e peste tot. Si gandirea pare croita din acelasi material...
miercuri, 12 noiembrie 2008
Presa din Iasi
Incep cu Ziarul de Iasi. Asta e cel mai vechi, cel mai profesionist, cel mai citit...etc. Dar are o boala cu stirea negativa. Mai putin in campania electorala, insa:). Cine se indoieste sa compare editiile din octombrie cu cele din noiembrie. Sau cele din aprilie cu cele din mai... Ca sa nu fie acuzati de partizanat politic care e, oricum, destul de clar? Sau ca sa nu scoata pe nimeni prea tare din sarite?
Flacara Iasului...ambitios. In ultimul timp au inceput, la capitolul promptitudine, sa ia fata Ziarului... Dar apare destul de mult balast, inca. Tot felul de stiri pe care nu le citeste mai nimeni, mai ales la economic. Si aici partizanatul politic al unei parti din redactie este destul de clar.
Buna Ziua Iasi...ar trebui nici sa nu scriu despre acesta, poate. In ultimul timp mai gasesti, pe editie, prea putine stiri interesante. Deschiderile sunt, de multe ori, catastrofale. Din ce in ce mai mult, se transforma intr-o combinatie de tabloid si stirile de la ora 5... In rest...doar de bine!
Flacara Iasului...ambitios. In ultimul timp au inceput, la capitolul promptitudine, sa ia fata Ziarului... Dar apare destul de mult balast, inca. Tot felul de stiri pe care nu le citeste mai nimeni, mai ales la economic. Si aici partizanatul politic al unei parti din redactie este destul de clar.
Buna Ziua Iasi...ar trebui nici sa nu scriu despre acesta, poate. In ultimul timp mai gasesti, pe editie, prea putine stiri interesante. Deschiderile sunt, de multe ori, catastrofale. Din ce in ce mai mult, se transforma intr-o combinatie de tabloid si stirile de la ora 5... In rest...doar de bine!
duminică, 2 noiembrie 2008
Pustia Tatarasilor
La polul opus Copoului se afla colegiul Zona Industriala-Tatarasi. Aici candideaza politicieni prea putin cunoscuti "marelui public": dl. Neculai Volovat (PNL), dl. Marius Spanu (PDL) si dl. Sorin Iacoban (PSD). Daca e sa ma iau dupa mini-interviurile date de cei trei "Ziarului de Iasi" cu privire la principalele probleme ale zonei in care candideaza, am impresia ca vad un grup de tripleti. Aceleasi platitudini si locuri comune; aceleasi teme care, in mare parte, au prea putin de a face cu Parlamentul. Dl. Sorin Iacoban a tinut chiar sa pluseze la capitolul inadvertente si a avansat niste pseudosolutii distractive la capitolul "caini vagabonzi". Subiectul "Aeroport" pare sa-i fi salvat pe candidati; este singurul susceptibil de a intra pe agenda lor. Noroc ca se afla in Tatarasi...
Teoretic, lupta se da, aici, intre d-nii Marius Spanu si Sorin Iacoban. Practic, am impresia ca nu se va da nici o lupta. PDL pare a miza pe scorul ceva mai bun decat al social-democratilor obtinut aici in vara; PSD isi aduce aminte ca dl. Nichita a castigat, la mustata, in turul al doilea, aproape intreaga zona (cu exceptia partii de sud a Tatarasilor). Afisele reprezentand candidati din alte colegii, pe care le-am vazut pe strazi, nu ma pot duce la concluzii prea optimiste... O zona saracita de lipsa investitiilor (mai acuta decat oriunde in oras), imbatranita si apatica ii "plictiseste", se pare, pe politicieni. Daca ar fi sa ma iau dupa ce am vazut pana acum, candidatii invita la "votul in alb" (pe care alegatorii il pot folosi pentru a le sanctiona prestatia). Si asta nu anunta zile prea fericite pentru nici una dintre parti.
Electorale de Copou
Asta mi se pare colegiul cel mai interesant. Zona Copou-Centru-Pacurari e cea mai veche, cea mai frumoasa si cea mai dezvoltata din oras. Deci predispusa, in principiu, la votul "de dreapta"; e de remarcat faptul ca, in 2004, Centrul si Copoul au fost singurele cartiere care nu au votat Nichita. Dar tocmai asta, dupa parerea mea, complica lucrurile.
De la PDL candideaza perdantul politicii iesene din ultimii 12 ani: dl. Dan Carlan. Actualul lider al portocaliilor a candidat de trei ori, fara succes, la primarie si o data la sefia CJ. Avantajul sau este insa, aparent, votul politic; la locale, PDL a castigat fara probleme tocmai in zona in care d-sa candideaza.
De la PNL vine un candidat interesant: d-na Camelia Gavrila. Vechea sa notorietate, dobandita ca sef al ISJ, dar si faptul ca si-a inceput campania mai devreme, intr-o desfasurare de forte impresionanta, par sa o avantajeze. Dar, pe de alta parte, PNL nu e, in mediul urban, in cea mai buna forma. Rezultatul slab de la alegerile municipale o arata clar.
Exista astfel posibilitatea sa asistam la o surpriza din partea PSD. Si asta chiar daca partidul d-lui primar pare sa cedeze deliberat terenul, desemnand un candidat de mai slaba notorietate (dl. Tudor Ciuhodaru). Dar, daca nici unul dintre contracandidatii sai nu va reusi sa se detaseze, voturile se vor imparti. Si asta s-ar putea sa ii asigure un scor favorabil in colegiu. In aceasta eventualitate, este totusi putin probabil ca redistribuirea voturilor il va trimite in Parlament. Si s-ar putea ca, prin aceasta fragmentare extrema, zona veche, frumoasa si dezvoltata sa ramana fara reprezentare in forul legislativ.
De la PDL candideaza perdantul politicii iesene din ultimii 12 ani: dl. Dan Carlan. Actualul lider al portocaliilor a candidat de trei ori, fara succes, la primarie si o data la sefia CJ. Avantajul sau este insa, aparent, votul politic; la locale, PDL a castigat fara probleme tocmai in zona in care d-sa candideaza.
De la PNL vine un candidat interesant: d-na Camelia Gavrila. Vechea sa notorietate, dobandita ca sef al ISJ, dar si faptul ca si-a inceput campania mai devreme, intr-o desfasurare de forte impresionanta, par sa o avantajeze. Dar, pe de alta parte, PNL nu e, in mediul urban, in cea mai buna forma. Rezultatul slab de la alegerile municipale o arata clar.
Exista astfel posibilitatea sa asistam la o surpriza din partea PSD. Si asta chiar daca partidul d-lui primar pare sa cedeze deliberat terenul, desemnand un candidat de mai slaba notorietate (dl. Tudor Ciuhodaru). Dar, daca nici unul dintre contracandidatii sai nu va reusi sa se detaseze, voturile se vor imparti. Si asta s-ar putea sa ii asigure un scor favorabil in colegiu. In aceasta eventualitate, este totusi putin probabil ca redistribuirea voturilor il va trimite in Parlament. Si s-ar putea ca, prin aceasta fragmentare extrema, zona veche, frumoasa si dezvoltata sa ramana fara reprezentare in forul legislativ.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
