Despre carti mai noi si idei mai vechi

Citesc acum cartea lui Ovidiu Hurduzeu, "Sclavii fericiti. Lumea vazuta din Silicon Valley". E un amestec foarte interesant de doctrina politica, speculatie filosofica si aplecare teologica asupra lumii contemporane. Totul dintr-o perspectiva conservatoare, care valorifica preponderent arhetipuri premoderne, nostalgii si solidaritati traditionale. Si, ceea ce este mai important, propune anumite valori clare, fara sa se piarda in oportunisme sau sa faca prea mari concesii doctrinelor "la moda". El face praf postmodernismul, corectitudinea politica, saizecioptismul si tot ce inseamna conformism actual. Un singur lucru nu imi place, si anume ca omul insista sa imagineze valori "nationale" si sa spere in viabilitatea lor. Iar asta contrazice chiar particularismul, originalitatea la care dl. Hurduzeu declara ca tine. Pentru ca nationalismul e, prin definitie, uniformizant; fara teama de exagerare, as spune ca se numara printre premisele logice ale postmodernismului, cu diferenta majora ca acesta din urma se vrea "global", "universal", mai pe romaneste, se extinde de la un spatiu definit la unul nelimitat. In rest, o carte faina pentru oricine nu isi face un scop in viata din a actiona, trai, gandi "la fel cu toata lumea". Adica pentru oricine efortul psihic si intelectual de "a fi" mai are semnificatie.

Fenomenul Elena Basescu

Daca tot se bate moneda de atata timp pe chestia asta, m-am gandit sa scriu si eu cateva randuri. De ce fenomen? Pentru ca jurnalistii si (mai mult sau mai putin) analistii politici vorbesc despre mica Baseasca de parca ar fi un subiect mai tentant decat criza. Dupa parerea mea, nu sunt multe de spus. D-na Elena Basescu e, dupa cum a observat deja dl. Pavel Lucescu, un fenomen social. D-sa se regaseste destul de bine intr-un segment al populatiei Romaniei, usor identificabil prin formulele "pitipoance" si "cocalari". In al doilea rand insa, d-sa este prelungirea fireasca a unui model politic. Acelasi care, prin actorii implicati si printr-o mare parte a analistilor, a cautionat deja ascensiunea unor personaje ca Prigoana, Vanghelie, Udrea, Traian Ungureanu (il includ si pe d-sa in lista pentru ca atata fanatism politic piperat cu oportunism nu am mai intalnit decat la Vadim Tudor). Nu e, asadar, nimic anormal la d-na Elena Basescu. Ea e (din) Romania: cui ii place, sa o accepte asa cum este.

Ignorare

"Ziarul de Iasi" face, in ultimele doua zile, un mare rabat de cei doi consultanti politici ieseni retinuti abuziv la Chisinau. Pe buna dreptate, de altfel. E genul de afacere pentru care unele state ar fi in stare sa rupa relatiile diplomatice.
Problema e alta: in toata presa nationala cu vizibilitate nu am citit nici macar un singur rand despre intamplare. De vreun comunicat, sau de vreun alt gen de luare de pozitie a Ministerului de Externe roman nici nu mai vorbesc. Sper sa ma contrazica vreunul dintre cititorii mei si sa imi trimita un link. Pentru ca, in momentul asta, ma gandesc la un singur lucru: daca era vorba de doi bucuresteni, vreo doua zile nu s-ar fi vorbit decat despre asta. Fara sa se intreprinda, bineinteles,ceva serios; dar tot era mai bine decat nimic...

Anunt

Dupa cum probabil stiti, vremile par a-i permite d-lui presedinte al CJ, Constantin Simirad, sa-si faca de cap. D-sa vrea sa construiasca, in Copou, un sediu nou pentru institutia pe care o conduce. Asa, doar de vreo 10 milioane de euro. Dl. deputat Marius Spanu strange semnaturi pentru o petitie impotriva acestei idei nastrusnice. Petitia se gaseste la sediul PDL de pe Stefan, la cabinetul d-lui Spanu din Bulevardul Independentei (in spatele reprezentantei Toyota) si la mai multe puncte mobile. Dupa multi reprezentanti ai mass-media si ai societatii civile, ma invrednicesc si eu sa imi sfatuiesc putinii cititori sa semneze acea petitie. Pentru ca, daca nu ne ajutam singuri, altii nu ne vor ajuta. Si, daca nu facem nimic, nu avem dreptul sa ne plangem.

De ce imi convine autonomia Tinutului Secuiesc

-pentru ca secuii formeaza o majoritate compacta in acea regiune
-pentru ca au o vechime respectabila pe acolo (nu ca pentru mine ar conta argumente ca "vechime" sau "continuitate", dar foarte multi oameni le considera inca importante)
-pentru ca s-au bucurat, in trecut (pana tarziu, prin epoca moderna), de o autonomie care, s-ar parea, a lasat urme in memoria colectiva
-pentru ca autonomia nu e acelasi lucru cu separatismul
-pentru ca autonomia nu poate fi nici macar o etapa spre separare: Tinutul Secuiesc e in mijlocul Romaniei, iar separatismul nu e vazut cu ochi buni nicaieri in Europa
-pentru ca autoritatile romane nu au reusit sa ii convinga pe multi dintre secui nici macar sa invete romaneste
-pentru ca sunt moldovean, ceea ce inseamna ca traiesc intr-o regiune care a cunoscut "beneficiile" centralizarii cel putin la fel de mult ca Tinutul Secuiesc si, in consecinta, le pot intelege oarecum atitudinea
-pentru ca secuii isi doresc autonomia si pentru ca nu poti tine cu forta cateva sute de mii de oameni, la inceputul secolului XXI, intr-un sistem pe care ei il resping

Fara dezamagire, fara remuscari

Scriam, prin octombrie, un articol malitios, dar plin de aprecieri favorabile la adresa d-nei Irina Schrotter. Nu mi-am schimbat opiniile: ii apreciez in continuare talentul managerial, priza la public, luciditatea. Insa, din doua motive, figura d-sale nu mai prezinta interes.
Primul e intrarea oficiala in politica de partid. Adica in masina aceea de tocat din care putini ies intregi (si, in general, asta se intampla cu cei care au crescut in politica, nu cu cei care se trezesc dupa 20 de ani de democratie).
Al doilea e trecerea simbolica (si nu numai) de la "Iasi" la "Romania". D-na Schrotter a acceptat sustinerea PDL Neamt pentru o eventuala candidatura la europarlamentare. Nu insist asupra motivelor; sunt usor de banuit. Mai mult, d-sa si-a schimbat adresa blogului (din irinapentruiasi in irinapentruromania) si a eliminat din blogroll majoritatea iesenilor (altadata dominanti).
Si care e problema? as putea fi intrebat. Oare nu e preferabila o perspectiva generala, integratoare, nationala etc. uneia care promoveaza interese "insignifiante" cum ar fi acelea ale unei localitati? La noi, se pare ca asa e. Toata lumea se preocupa de probleme nationale, globale si metafizice si neglijeaza aproape cu totul strada, cartierul, orasul in care locuieste. Dar dupa aceea are pretentii si injura nediferentiat guvernul, parlamentul, primarul si proprii concetateni. Si isi vede in continuare de politica nationala pe care o absoarbe prin sticla televizorului; daca e intelectual, mai absoarbe si ceva teorii care suna bine. E ca si cum un om incapabil sa reproduca teorema lui Pitagora ar dori sa construiasca poduri.
In plus, e vorba de o chestiune subiectiva. Pentru mine, Iasul inseamna ceva. Iasul inseamna strada pe care locuiesc, Copoul, Buciumul, Rapa Galbena, palatul (in)culturii, gropile din asflat, trotuarele stricate, cainii comunitari, ciorile, prietenii si neprietenii, necunoscutii cu care, fara voia mea, am multe in comun. Romania, in schimb, nu inseamna nimic. E o abstractiune care depaseste, se pare, modesta mea inteligenta. Nu poti, intr-o tara de 22 de milioane, sa faci nici un fel de generalizare. Sau, cel, mult, poti sa vorbesti despre smenuri, manele si mici. Si inca vreo doua-trei sinonimii. Leon Volovici spunea ca poti recunoaste un iesean dupa mers. Nu stiu zau dupa ce poti recunoaste un roman...
Asa ca trecerea la "faza nationala" a d-nei Schrotter nu imi aduce decat o vaga ridicare din umeri. Si un blog mai putin in lista. Pe care il sterg fara dezamagire, fara remuscari, fara ura si partinire.

Revin...

...dupa mai mult de 2 saptamani in care nu am avut internet. Si, cum, cafe-urile de profil, din ce in ce mai rare, de altfel, nu sunt tocmai spatiul propice pentru postari, nu am mai scris.