Zvon de pe un blog

Mai precis, de pe blogul d-lui Florin Ghetau. Cica dl. Oprea ar avea de gand sa candideze din nou la europarlamentare. Aparent, nimic surprinzator. Schizoidia e deja, in politica romaneasca, o traditie. Dar dupa balba d-lui Adomnitei (cea cu marirea salariilor profesorilor) as incepe sa ma gandesc, daca zvonul ar fi adevarat, ca "epidemia" ar avea proportii mai mari la Iasi. Si as incepe sa ma gandesc serios la ce am votat.
Mai apare, ce e drept, inca o ipoteza. Ca dl. Oprea a infuriat pe careva. O alta caracteristica romaneasca este exilarea indezirabililor in locuri caldute si inutile. Spre exemplu, la Strasbourg.

Happy Old Oscar

"Pentru mine, desemnarea celui mai slab film al anului e o chestiune de hazard: The Dark Knight, Slumdog Millionaire sau Wall-E. Acest trio celebreaza stapanirea pesimismului, ubicuitatea televiziunii si sfarsitul culturii."
Armond White, presedintele asociatiei criticilor de film din New York
Nu pot subscrie integral la afirmatia casanta a criticului (pur si simplu pentru ca nu am vazut toate cele trei filme). Totusi, analiza sa, prin caracteristicile pe care le atribuie cinematografiei actuale, e o chestiune care merita reflectie...

Din nou despre carti

Citeam ieri, in "Ziarul de Iasi", un articol interesant al d-lui Bogdan Cretu (critic literar si cadru didactic la universitatea "Cuza"). D-sa il ataca dur pe dl. Nicolae Manolescu sau, mai precis, "Istoria critica a literaturii romane", publicata recent de cunoscutul critic. Nu imi pot da cu parerea despre articol in ansamblu, pentru ca acolo este vorba despre un volum pe care nu il cunosc decat indirect. Mi-a atras insa atentia un paragraf (aproape de final) unde dl. Cretu ii reprosa d-lui Manolescu faptul ca a ramas cantonat in mentalitatea literara a anilor `60. Mie insa mi se pare ca un spectru larg al literaturii romane este in aceeasi situatie. Si nu ma refer aici la dl. Paunescu, ci chiar la "neo-beatnici", fracturisti si alti autori de acest gen, care prefera modele (onorabile, altfel) gen Kerouac sau Ginsberg care prindeau foarte bine acum 40-50 de ani. Mai ales in proza, o mare parte a tendintelor actuale, sau cel putin mai recente (diverse si contradictorii, de altfel) par a fi cu totul ignorate de multi autori tineri (nu generalizez!). Si atunci raman cu nelamurirea: de ce sa te mai miri de Manolescu?

Din cliseele natiei: baron local

Asta e o sintagma pe care simpaticii ziaristi "da capitala" au ajuns sa o aplice, fara exceptie, oricarei persoane din structurile de conducere locale. Ca e Gheorghe Flutur, ca e Dragnea, ca e Gheorghe Stefan, ca e vorba despre un presedinte de CJ sau primar investit de 10 ani sau despre unul de-abia ales, eticheta se aplica invariabil. Am vazut-o si in dreptul numelui d-lui Dan Carlan, care nici macar nu a avut vreo functie in administatia ieseana, ci e doar presedinte de filiala.
Dupa parerea mea, utilizarea excesiva a formulei are doua explicatii. In primul rand, o extrapolare abuziva (si inconstienta) a sensului ei, care se referea, initial, doar la privilegiatii bugetului de pe vremea d-lui Nastase (cum a fost, spre exemplu, dl. Sechelariu) si la cei ale caror afaceri oneroase cu bani publici erau de notorietate. In al doilea rand, e vorba de ceva mai profund: si anume, oroarea de descentralizare prezenta in mentalul colectiv bucurestean. Si cum "ungurii" nu mai constituie acum o sperietoare suficienta pentru public si un mijloc de a-i intimida pe cei (putini) care vorbesc despre transfer de putere catre autoritatile locale, regionalizare ori (culmea!) federalizare, s-a gasit o alta marota, o alta fantasma, un alt bau-bau. Care trebuie sa taie oricui cheful de a contesta superioritatea bucuresteana, apriorica, imanenta, fatala si , pe deasupra, istorica, intemeiata, nu-i asa, de insusi Burebista...