Despre carti mai noi si idei mai vechi

Citesc acum cartea lui Ovidiu Hurduzeu, "Sclavii fericiti. Lumea vazuta din Silicon Valley". E un amestec foarte interesant de doctrina politica, speculatie filosofica si aplecare teologica asupra lumii contemporane. Totul dintr-o perspectiva conservatoare, care valorifica preponderent arhetipuri premoderne, nostalgii si solidaritati traditionale. Si, ceea ce este mai important, propune anumite valori clare, fara sa se piarda in oportunisme sau sa faca prea mari concesii doctrinelor "la moda". El face praf postmodernismul, corectitudinea politica, saizecioptismul si tot ce inseamna conformism actual. Un singur lucru nu imi place, si anume ca omul insista sa imagineze valori "nationale" si sa spere in viabilitatea lor. Iar asta contrazice chiar particularismul, originalitatea la care dl. Hurduzeu declara ca tine. Pentru ca nationalismul e, prin definitie, uniformizant; fara teama de exagerare, as spune ca se numara printre premisele logice ale postmodernismului, cu diferenta majora ca acesta din urma se vrea "global", "universal", mai pe romaneste, se extinde de la un spatiu definit la unul nelimitat. In rest, o carte faina pentru oricine nu isi face un scop in viata din a actiona, trai, gandi "la fel cu toata lumea". Adica pentru oricine efortul psihic si intelectual de "a fi" mai are semnificatie.