Iată un fragmențel numai bun să le dea de gândit oamenilor care atunci când aud intelectual citesc „erou”, „elită” sau mai știu eu ce bazaconii. E despre anii staliniști ai Poloniei (și nu numai):
„Intelectualul își mijește ochii de desfătare privind cum burghezia - precum și latura burgheză din oameni - este chinuită. E o răsplată bogată pentru umilirea pe care a simțit-o când a trebuit să fie unul dintre ei și când se părea că nu este ieșire din acest cerc al nașterii și al morții. Sentimentul de rușine al intelighenției neobișnuite vreodată cu gândirea riguroasă, prinsă deodată în cursă, de exemplu mânată la mitingul aniversării revoluției, miting pe care îl detestă, îi oferă clipe de încântare. Țăranii care-și îngroapă monedele de aur agonisite și care ascultă posturile de radio străine în speranța că războiul îi va salva de la intrarea în colhozuri nu au în el un aliat. E sensibil și bun, e prietenul omului, dar nu al omului așa cum este el. Ci așa cum trebuie să fie.”
Czeslaw Milosz, Gândirea captivă
Nu țin minte să mai fi întâlnit un asemenea puseu de sinceritate. Și nici nu mă aștept să mai găsesc prea repede.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
urmeaza un comentariu al ketman maine la ore
in ciuda asteptarilor mele, incercand sa pregatesc un seminar, am dat peste cateva minti internaute preocupate de milosz...fain
numai bine
ps privirea din foto seamana cu a unui prof de conservator din iasi..coincidenta de nume si priviri?
Numai bine si tie :).
Da, probabil seman la privire cu tata :).
Trimiteți un comentariu