Ce cautam noi acolo?

Relatia dintre Uniunea Europeana si statele membre pare, din ce in ce mai mult, una reciproc dezavantajoasa. In cazul Romaniei, lucrurile sunt destul de clare. De o parte (UE), reglementari impuse fara posibilitate de nuantare, intre care unele absurde in sine, altele pur si simplu nepotrivite pentru o tara semi-bananiera. De cealalta (Romania), o sursa de probleme: cetateni romani dubiosi care circula liberi si sperie continentul, o politica externa obtuza, cantonata intr-o atitudine proamericana dusa pana la absurd, o subdezvoltare care a dat Europei mai degraba un consumator decat un partener viabil.
Cu toate acestea, este cert ca fara apropierea de UE, Romania nu ar fi decat o tara izolata, saraca si in care s-ar fi instaurat, inca din regretabilele vremi ale d-lui Nastase, o dictatura mai mult sau mai putin mascata. Solutia ideala era, poate, in aceste conditii, un parteneriat pe termen lung cu Uniunea Europeana, care sa includa o anumita libertate de miscare pentru cetatenii romani in spatiul comercial si desfiintarea partiala a barierelor vamale, totul in schimbul unei dure monitorizari a justitiei si a politicului care sa le garanteze europenilor stabilitatea in aceasta zona. Si aceasta monitorizare ar fi cu atat mai necesara cu cat fraudele electorale mai mult sau mai putin vizibile si incercarile ambitioase de a "prezidentializa" o tara abia iesita din comunism arata ca Romania e departe de o democratie matura, sau macar cat de cat viabila.