Filmul romanesc: cateva opinii

Dupa ce ani de zile nu s-a vorbit nimic despre cinematografia autohtona, acum se tot consuma paraie de cerneala si inteligenta (mai mult sau mai putin "artificiala"). Intr-adevar, filmul romanesc a gasit solutia ideala pentru a se impune. Un cinematograf ieftin din toate punctele de vedere: fara bani si fara idei. Minimalist (pentru ca minimalismul nu doar rezolva problemele de buget, dar ascunde foarte bine lipsa talentului, a culturii cinematografice sau chiar generale), complet necomercial (vanzarea buna ar fi fost, totusi, o calitate) si...premiat. Dar daca dezastre precum The Departed au luat Oscarul pentru cel mai bun film, asta nu poate mira pe nimeni. Oricum, filme fara sare si piper apreciate la superlativ au mai fost, dupa cum au existat regizori mari de tot care nu s-au ales cu nici o distinctie semnificativa cat au trait. Problema, in aceste conditii, ramane una singura: distorsionarea gustului public. Oameni "cu pretentii", dar care oricum nu se omorau dupa filmele bune, incep sa considere pseudorealismul, regia care consta doar intr-un aparat de filmat plimbat de colo-colo, jocul actoricesc de multe ori fals si teatral drept singurele maniere legitime de exprimare cinematografica. Dar, nu-i asa, asta se grefeaza foarte bine pe traditia nationala, in care superficialitatea a fost intotdeauna ridicata la rang de arta. Poate singura arta cu care ne putem, de altfel, mandri...