Ce autori uităm!

Citesc o selecție din „Memoriile de dincolo de mormânt” ale contelui de Chateaubriand. E abia a doua oară când mă apropii de lucrările lui. Prima carte citită a fost „Atala” (în adolescență). Nu pot spune că mi-a displăcut sau că mi s-ar fi părut genială. „Memoriile”, în schimb, îmi depășesc toate așteptările. Mostre de stil care iau ce e mai bun din clasicism, din romantism, din toată experiența livrescă pe care o putuse autorul acumula. Frază curată și clară, sarcasm, imprecație, analiză, într-o armonie a construcției aproape neverosimilă în atâtea contrarii. Nimic din imaginea grotesc deformată a autorului: sentimentalism licean, melancolie bolnavă, afectare. Dimpotrivă, în „Memorii” am găsit una dintre cele mai „masculine” scriituri ale epocii, mai degrabă în linia lui Voltaire (pe alocuri) decât a „preromanticului” Rousseau (pe care Chateaubriand îl ironizează, de altfel, crâncen).

Ideatic, surpriza e și mai mare. Intuiții fenomenale (raportul parșiv secularizare socială-dictatură, revoluția ca spectacol) pe care a doua jumătate a secolului XX le-a redescoperit (sau, pur și simplu, reiterat) cu mult succes. Un conservatorism „deschis” (care îmbină, spre exemplu, legitimismul strict cu apărarea încăpățânată a libertății de expresie) dă o notă tonică textului (în pofida frecventelor accese de pesimism). O gândire nonconformistă (omul e certat și cu Vechiul Regim, și cu Revoluția, și cu Napoleon, și cu Restaurația, și cu Monarhia din iulie) și pe alocuri cam necruțătoare. Chateaubriand e „vechi”, dar de actualitate: l-aș recomanda scriitorilor fără scriitură, politicienilor fără doctrină, intelectualilor „dreptaci” hrăniți cu precădere din Foucault și Școala de la Frankfurt, dacă, hélas!:), mi-aș face vreo iluzie că ar putea prinde ceva de la el. Așa, nu pot să îl recomand decât cititorilor onești, plictisiți și amatori de literatură bună. Celor mulți dezorientați.

François-René de Chateaubriand, Memorii de dincolo de mormânt, traducere, studiu introductiv, cronologie și note de Marina Vazaca, Editura Albatros, 2002.