Săptămâna trecută, revista „Observator Cultural” a realizat, pe baza votului a 12 critici de film, topul cinematografic al anului 2009. Mai mult sau mai puțin surprinzător, pe primul loc a apărut „Polițist, adj.”
Trecând peste alte introduceri, îndrăznesc să afirm că nu trebuie să fii un geniu pentru a-ți da seama că ăla e un film plicticos. În maniera lui Antonioni, dar neavând nici pe departe substanța care, la regretatul italian, te salvează de căscat. E un film lungit, tras și întins ca să ocupe aproape două ore (după părerea mea 55 de minute ar fi fost mai mult decât suficiente). Un film lipsit de autenticitate, în care secția de poliție nu are nimic în comun cu o secție de poliție, „filajul” e ridicol (după părerea mea și cel mai prost urmărit s-ar prinde că e luat în vizor dacă un polițist ar proceda ca acela din film), iar Vasluiul nu e Vaslui. O peliculă bântuită de ipocrita sobrietate a cinematografului românesc actual, vizibilă atât în „minimalism” (alt nume pentru lipsa cronică de idei și soluții regizorale), cât și în atitudinea crispată a personajelor (care parcă tot timpul mănâncă ceva stricat). În fine, unul, printre multe...
Filmulețul are și calități: conflictul („postmodern”, conturat mai ales între om și limbaj), câteva cadre bune, câteva replici. Se pare că e suficient (și abia aici intervine, de fapt, problema) pentru ca, în evaluarea celor 12 critici furioși, „Polițist, adj.” să devină cel mai reușit film al anului trecut. Nu insist asupra motivelor practice ale acestui debordant patriotism. Tot ce pot spune însă este că dacă simțul exacerbat al coteriei artistice, lauda cu taxă inversă, abdicarea totală de la simțul critic se vor perpetua înseamnă nu doar că filmul românesc va rămâne blocat în manierism, în satisfacția obeză de sine. Ci și că triumfalismul, protocronismul și alți vechi amici și-au regăsit, în fine, locul. În sala de cinema, la proiecția de gală.
http://www.observatorcultural.ro/FILM.-Top-Ten-2009-Top-Three-2010-(I)*articleID_23039-articles_details.html
vineri, 22 ianuarie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
11 comentarii:
Salutare!
De vreme ce iti impartasesc intrucatva opiniile legate de subiect (in special cele vis-a-vis de politist, adjectiv) si vazand in Observator ca unii dintre nemuritorii critici de film din Romania au pus in top si Avatar (bleah!), m-as bucura sa vad si un top de-al tau, desigur scris din plictiseala si fara sa conteze prea mult pentru nimeni si nimic :)...ce zici?
Prietene, ma suprinde dexteritatea cu care 'te plasezi pe langa'. de ce nu esti neurochirurg? sau specialist in energie nucleara?
mi-am salvat deoparte postul acesta pentru ca in expunere nu ai nicio indoiala ca te-ai putea afla in situatia de a nu avea dreptate. foarte misto!
la politica, fotbal, femei si mai nou filme, ne pricepem toti. (sper ca ai observat ca nu am amintit si 'istorie', asta e domeniul tau)
@Ioan Antoci, da, sa vina topul, sa-l punem in cui.
@ Ioan: O să vină și topul, dacă vrei. Mai lasă-mi ceva timp.
@Gigel:1) Nu vorbesc despre femei pe blog. Asta nu se prea face, oricum, în public.
2) Văd că nu îți plac opiniile mele, dar nu mi-ai adus nici cel mai mic reproș la obiect.
3) În mod normal o discuție nu se poartă sub anonimat.
4) Încă din profilul meu de „blogger” relativitatea și caracterul personal al postărilor sunt asumate destul de clar. E un termen acolo care se cheamă „plictiseală”. Trimite și la asta :). Chiar trebuie să spun mereu „după părerea mea”? E obositor...
Numai bine :).
Alexandru, ai aici, la comentarii, un exemplu prea graitor de ce fac tot posibilul sa o conving pe sotia mea sa nu-si faca blog, un exemplu de ce apreciez "plictiseala" ta si de ce imi place ca exista Gigel...fara el sau altii ca el, blogurile ar fi murit de mult. Cat despre top, eram doar curios, mai ales cand se vorbea despre filme, sa vad care ar fi preferintele tale, fara ca tu sau, si mai sigur, eu sa fi avut pretentia, vreodata, ca ne-am pricepe la filme sau la analiza lor. Asa ca nu trebuie numaidecat sa vii cu vreun top, doar daca tii neaparat sa ai multi "gigeii" pe blog :). Si, crede-ma, valabil si pentru Gigel, nu incerc "sa sar" in apararea ta din pricina ca ne cunoastem cat de cat, dar daca tot sunt aici si acum, voi face urmtorul lucru (avand in vedere ca acesta e doar al 5-lea comentariu pe care il fac pe bloguri de cand ma stiu): "Sa moara toate blogurile din lume, cu exceptia astuia de fata, si sa n-aiba conexiune toti comentatorii de bloguri, daca eu voi mai scrie vreodata, vreun comentariu, pe vreun blog. Amin."
1) da, nu pe blog. intuiam doar. era o ironie la mijloc.
2. in primul comentariu nu am putut decat sa-mi exprim perplexitatea. am vazut negru in fata ochilor cand ai spus ca e ca un film plictisitor. apoi ca e un film 'tras si intins'. Plictiseala din Politist adjectiv este intentionata si asumata. Daca esti familiarizat cu filmele lui porumboiu poti usor sa-ti dai seama ca nu i-ar fi fost greu sa umple tot spatiul ala. cu siguranta il duce capul si a si aratat asta prin momentului analizei melodiei. apoi nu inteleg cum un cinefil cu pretentii (te-am catalogat asa, pentru termenii pe care i-ai folosit in postare) se poate plictisi in timpul filajului. nu e un film politist realist si nu are pretentia asta. schema pe care o propune porumboiu incearca sa te ajute cumva sa meditezi asupra problemei morale pe care o are Cristi (presupun ca nici asta nu e ceva autentic, gasesti pe toate gardurile) pana la urma acesta este subiectul filmului, despre care insa nu ai spus nimic!
3) si 4) in primul rand nu ne cunoastem. de plictiseala se poate tine si un jurnal, pe cand blogul este un jurnal virtual public. asa ca e normal sa-ti asumi si posibili intrusi dispusi sa interactioneze. daca vrei sa-l faci accesibil doar pt anumiti cunoscuti, cred ca se poate.
5 (bonus) pana la urma m-a deranjat faptul ca ai folosit un limbajul pretentios (pe care probabil il stapanesti) intr-un mod cat se poate de grosolan si hotarat, intr-o privinta in care ai scapari. lucrul asta se intampla tot mai des in viata publica.
Acum vorovim:).
Păi, din câte văd, domnia ta mă treci din cinul lumii întregi în acela, hotărât mai înalt, al cinefililor. Cu umilință primesc atare categorisire. Sunt „nimic altceva decât un cinefil”. Dar dacă nici aiști neprivileghieți inși nu au căderea di a publica, din când în când, câte o opiniune cinematografică, fără stropșeală sau, mai știu eu, amenințare de trecere prin sabie, apoi nu știu cine mai are. Sau domnia ta devii elitist doar când îți convine? dacă doar 12, 15, 20 de critici (sau câți or mai fi) au drept la libera și deplina espresiune și critică atunci...e cam multă muțenie, nu? Argumentările de autoritate sunt foarte facile...
„Plictiseala asumată” și „problema morală” m-au făcut să văd negru....de râs. La prima să știi că e de reflectat. Poate că și neantul e o formă de artă. Cât despre dileme de genul ăsta...te invit să revezi felul în care le tratează alți regizori statici sau minimaliști (mai sus citatul Antonioni, Bresson). Sau chiar „fratele cel mare” Lars von Trier. Problema nu „ce”. Așa pot și eu să filmez un om care privește o vacă vreme de un sfert de oră și intră în dilema: „a mânca...a nu mânca”... Scuză-mi limbajul crud... Problema e „cum”. problema e sărăcirea limbajului cinematografic. Știu că e premeditată, intuiesc că Porumboiu e băiat deștept: dar asta face lucrurile și mai grave.
Nu în ultimul rând: filmul e doar un pretext. Ceea ce mă deranjează e că, pentru criticul român mediu, anumite filme și anumiți regizori nu pot suporta critica. În „noul cinematograf” nu există hibe. Totul e apolinic, luminos și...genial. Dacă nici asta nu e o problemă...eu mi-am epuizat argumentele :).
Cât despre grosolănie...ăsta e un alt nume dat ironiei de către acii ce nu o pricep. Dacă limbajul meu au căzut aice, apoi al d-tale (din prima postare) s-a dus tare de tot către grobianism. Perpetuat printr-un anonimat care nu mă supără însă, atâta vreme cât binevoiești a mai „spune”, totuși, ceva.
@ Ioan: Ei, vezi că știe totuși să vorbească :)? Nu e chiar așa „gigel” pe cât vrea să pară.
nu am spus ca generatia actuala de regizori scot produse perfecte. dar nu cred intr-o saracire a limbajului la porumboiu, puiu, mungiu. si cred ca nu are rost sa continuam, am inteles unde bati.
mersi pentru 'trimirea la clasici', imi sunt rezonabil de cunoscuti. iti recomand si eu cu drag un film al lui albert serra, Honor de cavalleria din 2006. se gaseste pe torrente. daca nu-l poti descarca, pot sa ti-l trimit prin transfer.ro
Da, și eu gândesc la fel, polemica și-a pierdut obiectul. Pe de o parte, neînțelegerile „stilistice” par rezolvate, pe de alta, e clar că fiecare își păstrează opiniile. Așa și trebuie, de altfel. Mulțumesc mult pentru recomandare. Cu bine!
Trimiteți un comentariu