Dupa ceva timp, „Evenimentul Zilei” recidiveaza cu niste articole despre moldoveni. Bineinteles, mizerabile, asa cum se pare ca d-nii din numita redactie ne considera si pe noi. Pline de toate stereotipurile posibile si imposibile, pe care, chipurile, le „combat”, dar intr-un limbaj care suna a confirmare. Si asta fara sa trebuiasca sa citesti prea mult printre randuri.
Faptul invocat nu dovedeste decat ca e foarte usor sa scrii despre ceea ce nu cunosti. Uneori, mai rau, ajungi sa te injuri, fara sa iti dai seama, pe tine insuti. E ca si cum m-as apuca eu sa-mi fac o rubricuta pe blog in care sa tin dizertatii savante despre „prostii de banateni” (din care nu am cunoscut nici unul in viata mea) sau despre „degeneratii de ardeleni” (taica-meu fiind ardelean :). Sau chiar sa mai trag cate un „moarte miticilor”! (din astia am intalnit destui si nu mi-a placut nici unul, dar nu pot generaliza). Oricum, sunt sigur ca pepiniera de imbelicili, oportunisti, sau, pur si simplu...scurti de minte de la noi, convinsi ca „intelepciunea vine din sud” vor lua foarte in serios materialele amintite. Ca e foarte frumos sa iti flagelezi apartenenta (etnica, regionala, confesionala, s. a. m. d.), doar-doar o sa reusesti sa gasesti vinovatul pentru propriile esecuri. Sau, invers, sa te mandresti cu ea pentru ca fara asta ai ramane, pur si simplu, un om de nimic... Lipsa de demnitate (individuala, nu de alt gen) are si ea nevoie de refulari. La fel ca frustrarea, fasolea (:]), dragostea si dezgustul...
http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/881923/Reportaj-in-trenul-foamei-VIDEO-/
http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/882069/Cu-moldovenii-ardelenii-si-oltenii-la-analize/
sâmbătă, 9 ianuarie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
E trista generalizarea asta care se face, parca nu toti am fi oameni. Acaparator articol.
Ok, bătrâne, dă-i nainte, că nainte era... futu-le-n gât cu poanta asta răsuflată, de comunişti cufuriţi.
Poate ne-om întîlni oareşicând.nu mi-ar displace. Radu Eminescoclastul (Hîhîhî)
Poate ne-om vedea cândva, de va dori domnia voastră. Spășită iertăciune vă cer pentru târziul meu răspuns...dar, prins cu ale slujbei, l-am dibuit abia acuma. Să lăsați d-voastră vorbă, că nu știu cum să vă găsesc.
Alex, spaima fracturiștilor. Ho-ho-ho-ha!
Trimiteți un comentariu