Fara dezamagire, fara remuscari

Scriam, prin octombrie, un articol malitios, dar plin de aprecieri favorabile la adresa d-nei Irina Schrotter. Nu mi-am schimbat opiniile: ii apreciez in continuare talentul managerial, priza la public, luciditatea. Insa, din doua motive, figura d-sale nu mai prezinta interes.
Primul e intrarea oficiala in politica de partid. Adica in masina aceea de tocat din care putini ies intregi (si, in general, asta se intampla cu cei care au crescut in politica, nu cu cei care se trezesc dupa 20 de ani de democratie).
Al doilea e trecerea simbolica (si nu numai) de la "Iasi" la "Romania". D-na Schrotter a acceptat sustinerea PDL Neamt pentru o eventuala candidatura la europarlamentare. Nu insist asupra motivelor; sunt usor de banuit. Mai mult, d-sa si-a schimbat adresa blogului (din irinapentruiasi in irinapentruromania) si a eliminat din blogroll majoritatea iesenilor (altadata dominanti).
Si care e problema? as putea fi intrebat. Oare nu e preferabila o perspectiva generala, integratoare, nationala etc. uneia care promoveaza interese "insignifiante" cum ar fi acelea ale unei localitati? La noi, se pare ca asa e. Toata lumea se preocupa de probleme nationale, globale si metafizice si neglijeaza aproape cu totul strada, cartierul, orasul in care locuieste. Dar dupa aceea are pretentii si injura nediferentiat guvernul, parlamentul, primarul si proprii concetateni. Si isi vede in continuare de politica nationala pe care o absoarbe prin sticla televizorului; daca e intelectual, mai absoarbe si ceva teorii care suna bine. E ca si cum un om incapabil sa reproduca teorema lui Pitagora ar dori sa construiasca poduri.
In plus, e vorba de o chestiune subiectiva. Pentru mine, Iasul inseamna ceva. Iasul inseamna strada pe care locuiesc, Copoul, Buciumul, Rapa Galbena, palatul (in)culturii, gropile din asflat, trotuarele stricate, cainii comunitari, ciorile, prietenii si neprietenii, necunoscutii cu care, fara voia mea, am multe in comun. Romania, in schimb, nu inseamna nimic. E o abstractiune care depaseste, se pare, modesta mea inteligenta. Nu poti, intr-o tara de 22 de milioane, sa faci nici un fel de generalizare. Sau, cel, mult, poti sa vorbesti despre smenuri, manele si mici. Si inca vreo doua-trei sinonimii. Leon Volovici spunea ca poti recunoaste un iesean dupa mers. Nu stiu zau dupa ce poti recunoaste un roman...
Asa ca trecerea la "faza nationala" a d-nei Schrotter nu imi aduce decat o vaga ridicare din umeri. Si un blog mai putin in lista. Pe care il sterg fara dezamagire, fara remuscari, fara ura si partinire.