duminică, 23 august 2009

Din nou despre d-nii Mircea Platon si Ovidiu Hurduzeu

Da, mi s-a acrit si de astia. Mai intai citesc un editorial al celui dintai, in „Ziarul de Iasi”. Foarte bine scris, ca de obicei. Cu o mica problema; autorul se rafuia, cu patos, cu ideea ca natiunile ar fi un produs al epocii moderne. Si mai exemplifica si cu Marc Bloch (mare istoric francez din perioada interbelica). Dar nu preciza, sau poate nu stia, ca Bloch vorbeste, in cartea sa „Societatea medievala” despre „natiuni” ca acea bavareza (nu germana!). Mai pe romaneste, ca in referirile la premodernitate termenul de natiune trebuie folosit in cu totul alt inteles decat cel actual. Ca se poate vorbi cel mult de „origini” medievale ale natiunilor moderne (asta daca esti primordialist). Sau macar ca e vorba de o chestiunea discutabilă. Prin aroganta pseudo-stiutoare izbutesti sa convingi lumea ca nu cunosti chestiunea nici cat cunosc altii componenta chimica a mancarii pentru pisici... Si nu e nimic daca nu stii; poti chiar sa-ti dai cu parerea, dar nu cu agresivitatea unei autoritati.
Despre dl. Hurduzeu...pot sa spun doar ca a publicat, in „Convorbiri literare” (numarul pe luna iulie) traducerea unui articol al unui profesor texan, John Medaille. Autorul injura teribil capitalismul, pe care il considera un rau moral. Banuiesc, desigur, ca traducatorul isi asuma, in mare parte macar, opiniile exprimate acolo. Am doar doua comentarii:
1) daca pe criticii de stanga ai capitalismului pot macar incerca sa ii inteleg, cei de dreapta imi dau fiori pe sira spinarii
2) nu foloseste nimanui la nimic o atitudine ca aceea exprimata in articolul despre care vorbesc: grandilocventa, moralista (adica lipsita de orice pragmatism) si fara solutii

Sincer...imi pare rau.

6 comentarii:

Anonim spunea...

Sunteti bun sa-mi dati si mie linkul catre articolul din Ziarul de Iasi la care va referiti?

Ovidiu Hurduzeu spunea...

Ovidiu Hurduzeu

Poate va intereseaza opiniaunor oameni de afaceri romani despre modelul economic promovat de "A Treia Forta:Romania profunda"
http://www.imondo.ro/blog/

Anonim spunea...

asteptand sa-mi trimiteti si mie linkul catre articolul din ziarul de iasi la care va referiti, ma intreb daca ati citit "natiunea in istoria europeana: realitate premoderna sau inventie moderna?", din mircea platon, "cine ne scrie istoria?", 2007, pp. 100-120.

Alexandru Gavris spunea...

http://www.ziaruldeiasi.ro/opinii/natiunea-civica-si-familia-cu-doi-tati~ni5fos.
„In anii '90, intelectualii "societatii civile" au imbratisat in grup teoriile unor marxisti precum Benedict Anderson sau Eric Hobsbawm conform carora natiunile sint niste "inventii", niste "constructii" artificiale. Natiunea, spunea corul bine-cugetatorilor, e un rezultat al nationalismului, si nu invers.”
Asta este pasajul care stabileste fara putinta de tagada primordialitatea natiunii. Trimiterea mea la Marc Bloch este o eroare; totusi ea nu este intru totul o prostie. Autorul in cauza e o „marota” a primordialistilor. E adevarat, mi se poate raspunde ca dl. Platon nu face trimitere la Evul Mediu. Dar cum nationalismul apare in epoca moderna, preexistenta natiunii exact la asta trimite.

Alexandru Gavris spunea...

P. S.: Voi citi cu mare interes acel articol; apartine unui bun scriitor si unui om onest. Pacat ca vrea sa aiba mereu dreptate :).

Alexandru Gavris spunea...

D-le Hurduzeu,
Va multumesc pentru link. Am primit cu aceasta ocazie raspunsul (partial) la cea de-a doua obiectie. Cea dintai ramane in picioare, si are nevoie, consider eu, de explicatii. Ele sunt de natura istorica. Pana acum, obiectivarea politica a anticapitalismului de dreapta nu a cautionat (poate, cu putine exceptii care nu imi vin in minte) decat regimuri autoritare. Corporatismul francez de la Vichy, cel portughez, fascismul italian (daca il consideram de dreapta) au avut toate cel putin un discurs anticapitalist. Mai mult, ele vorbeau despre „a treia cale”, numai ca nu era vorba de cooperatism (sau distributivism). De asta sunt extrem de sceptic cu privire la astfel de teorii. Stiu, din pacate, ca oamenii care construiesc proiecte ambitioase se grabesc, daca au ocazia sa puna in practica, „spre fericirea generala”; si ma indoiesc ca un atare proiect, la scara nationala sau de ce nu, globala, ar putea fi prea repede pus in practica „prin asocierea voluntara”. In plus, cu toata bunavointa autorilor (de care nu ma indoiesc) teoria iese adesea de sub control atunci cand incape pe mana „executantilor”, a politicienilor. De asta am eu fiori.
Cu stima,
Alexandru Gavris