miercuri, 10 decembrie 2008

Criza din Grecia si foarte probabilul guvern PDL-PSD

Aparent, nu este nici o legatura intre cele doua subiecte. Totusi, am detectat una foarte importanta. Bineinteles, la nivel mental.
Dupa cum stie, un tanar de 15 ani a fost impuscat intr-o suburbie a Atenei. Contextul este urmatorul: un grup de derbedei (probabil tineri teribilisti) a atacat masina Politiei cu pietre; oamenii in uniforma au ripostat, in final, cu focuri de arma si unul dintre agresori a sfarsit rau. Inainte ca o ancheta sa poata stabili conditiile exacte in care s-a petrecut drama, extrema stanga a reactionat dand vina pe...autoritatile statului! Acestea sunt, in ochii lor, a priori responsabile de ceea ce s-a intamplat. Cazul nu este fara precedent; aceeasi atitudine au avut-o socialistii intransigenti si in timpul tulburarilor din Franta, din anii trecuti. Probabil ca "drepturile omului" includ acum si manifestarea libera a huliganismului, iar "militantii" se asteptau ca oamenii din masina sa se lase batuti sau, de ce nu, linsati.
Cam asa reactioneaza si o parte dintre fanii intransigenti ai PDL atunci cand aud despre posibila coalizare a partidului preferat cu "dusmanul" PSD-ist. In cunoscuta revista "22" a aparut astfel un material in care o eminenta comentatoare dadea vina pe...PNL pentru alianta considerata "nefireasca" intre basescieni si PSD-isti. Teoria aparuta, bineinteles, si pe formuri, nu are nevoie in sine de nici un comentariu. Interesanta mi se pare doar paralela de atitudine. La fel ca extremistii greci, cei autohtoni isi scuza "idealul" prin dreptul la reactie; daca PNL a "blocat" negocierile cerand pentru dl. Tariceanu postul de premier, atunci PDl nu a facut decat o mutare fireasca. Protocoalele, vechiul statut, nu demult modificat, care interzicea colaborarea cu PSD, principiile, ideile, "dreapta", "anticomunismul", mama Omida si mitul "salvatorului" nu mai au nici o importanta. Nu conteaza ca noi am dat foc la masini sau ca ne-am aliat cu cel pe care il vroiam, pana nu demult, condamnat, impuscat, ars, pus la stalpul infamiei: "altii" ne-au provocat. Cu texte de genul asta justificau Marx si Lenin revolutia proletara. Cu texte de genul asta Hitler promova masacrarea evreilor... Asa legitima Stalin pactul Ribbentrop-Molotov. Si asta e o proba ca extremismul nu are nici timp, nici spatiu si nici macar culoare politica.

Un comentariu:

Anonim spunea...

Mişcările din Grecia au pornit de la un act huliganic dar tind să ia alte direcţii şi alte semnificaţii. Noile focare din Spania mă fac să cred că situaţia se va generaliza şi că am avea de-a face cu sfârşitul discursului tolerant şi a politicilor de pacificare socială promovate în U.E. şi, bineînţeles, şi la noi. Am în vedere că în ultimii ani sindicatele noastre au obţinut destul de uşor oarecare beneficii pe fondul creşterii economice şi a devizei “să fie linişte - să câştigăm cu toţii”. Dar iată că norii crizei se arată şi nu va mai fi de unde, promisiuni au tot fost, chiar şi bani au fost, aşa că e cam greu să intrăm în criză după ce credeam că încheiarăm tranziţia. Şi tocmai când grupările cu atingeri extremiste nu intrară în Parlament se întrevăd mişcări autentic extremiste care se pot ralia oricărui motiv şi oricărei idei. Ideatic visez un nou fior revoluţionar care să străbată Europa (pe filiera 1848-2008) dar parcă nici revoluţiile nu mai sunt ce-au fost… (dragoche)