Noua stanga intelectuala

In ultimul timp a inceput, dupa un lung monopol al dreptei, sa se structureze un discurs al stangii intelectuale in Romania. Acesta e propagat de personalitati cu o anumita notorietate, ca d-nii Vasile Ernu sau Costi Rogozanu. Oportunitatea sa este greu de pus sub semnul intrebarii, intr-o societate care se pretinde pluralista si in care stanga nu fusese reprezentata public pana acum decat de personalitati cu iz dubios, ca dl. Cristoiu. Este insa indoielnica, dupa parerea mea, valoarea practica a acestui demers. Asta pentru ca, din punct de vedere politic, nu avem un partid autentic de stanga. PSD nu e decat un conglomerat doctrinar greu digerabil, care amesteca, de-a valma, unele elemente neocomuniste, altele care tind spre stanga moderna si altele pur si simplu de dreapta. Doctrinarii noii stangi nu vor avea astfel un partid in care sa isi proiecteze aspiratiile, decat in foarte improbabila varianta a reformarii social-democrate.
Mi se poate raspunde ca stanga are varianta de a ramane la nivelul societatii civile, si asa anchilozata de numeroasele "tradari ale intelectualilor". In primul rand, asta mi se pare, tocmai prin prisma experientei, o eventualitate problematica in Romania actuala. In al doilea rand, in societatea romaneasca stanga are o raza de actiune destul de restransa. Sondajele de opinie arata ca Biserica Ortodoxa este o institutie extrem de populara si de influenta; o alta structura traditionala, armata, e de asemenea bine vazuta. Romanii sunt, in general, conservatori, dar nu in sensul critic sau doctrinar al termenului, ci in cel banal: atasamentul fata de ceea ce cunosc si frica de schimbare. In aceste conditii, proiectul stangii risca sa aiba soarta celui al "dreptei" de tip Liiceanu sau Patapievici: sa ramana cantonat in cercurile intelectuale, fara impact real nici macar in randul publicului urban cat de cat cultivat, pentru ca ulterior sa se vulgarizeze in reductionism si proiecte politice la urma urmei straine de substanta sa.