miercuri, 24 decembrie 2008

vineri, 19 decembrie 2008

De mana orbilor

Raman uimit, uneori, de cum supravietuieste tara asta. Condusa de niste oameni care nu o cunosc nci macar la nivel elementar. Acum cativa ani, dl. Cezar Preda, liderul PD Buzau, era numit sef al partidului pentru Moldova (!). De aceeasi incomensurabila necunoastere istorico-geografica da dovada Realitatea TV, cea mai importanta "voce" a presei centrale, atunci cand muta cu nonsalanta Botosanii in Bucovina. In fine, ca sa mai dau doar un exemplu, un functionar din Ministerul de Finante raspunde CJ Iasi ca finantarea aeroportului international va fi amanata...pe termen nelimitat, pentru ca nu constituie o "prioritate nationala". Si asta cand e vorba de al doilea oras ca marime al tarii, care nu are, practic, nici un alt mijloc de comunicare rapida cu Vestul. Incapacitatea clara a responsabililor din "capitala" nu numai de a rezolva, dar macar de a se informa cu privire la problemele care nu ii privesc direct nu lasa decat o singura solutie: trecerea responsabilitatii (si a bugetelor) catre teritoriu. La obiectia ca astfel "baronii" si "birocratia" vor avea de castigat, nu pot raspunde decat ca e de o mie de ori preferabil un "baron" care macar stie ce trebuie facut si, presat de opinia publica, de apropierea alegerilor, de interese directe, s-ar putea sa faca mai mult decat un om poate binevoitor, dar care nici macar nu stie cu ce se confrunta. Ceva trebuie schimbat aici. Pentru ca, in ritmul asta, vom muri de mana orbilor; nici macar de a noastra...

duminică, 14 decembrie 2008

Noua stanga intelectuala

In ultimul timp a inceput, dupa un lung monopol al dreptei, sa se structureze un discurs al stangii intelectuale in Romania. Acesta e propagat de personalitati cu o anumita notorietate, ca d-nii Vasile Ernu sau Costi Rogozanu. Oportunitatea sa este greu de pus sub semnul intrebarii, intr-o societate care se pretinde pluralista si in care stanga nu fusese reprezentata public pana acum decat de personalitati cu iz dubios, ca dl. Cristoiu. Este insa indoielnica, dupa parerea mea, valoarea practica a acestui demers. Asta pentru ca, din punct de vedere politic, nu avem un partid autentic de stanga. PSD nu e decat un conglomerat doctrinar greu digerabil, care amesteca, de-a valma, unele elemente neocomuniste, altele care tind spre stanga moderna si altele pur si simplu de dreapta. Doctrinarii noii stangi nu vor avea astfel un partid in care sa isi proiecteze aspiratiile, decat in foarte improbabila varianta a reformarii social-democrate.
Mi se poate raspunde ca stanga are varianta de a ramane la nivelul societatii civile, si asa anchilozata de numeroasele "tradari ale intelectualilor". In primul rand, asta mi se pare, tocmai prin prisma experientei, o eventualitate problematica in Romania actuala. In al doilea rand, in societatea romaneasca stanga are o raza de actiune destul de restransa. Sondajele de opinie arata ca Biserica Ortodoxa este o institutie extrem de populara si de influenta; o alta structura traditionala, armata, e de asemenea bine vazuta. Romanii sunt, in general, conservatori, dar nu in sensul critic sau doctrinar al termenului, ci in cel banal: atasamentul fata de ceea ce cunosc si frica de schimbare. In aceste conditii, proiectul stangii risca sa aiba soarta celui al "dreptei" de tip Liiceanu sau Patapievici: sa ramana cantonat in cercurile intelectuale, fara impact real nici macar in randul publicului urban cat de cat cultivat, pentru ca ulterior sa se vulgarizeze in reductionism si proiecte politice la urma urmei straine de substanta sa.

sâmbătă, 13 decembrie 2008

Zvon

Cica PDL si PSD s-ar fi inteles ca in judetele unde detin presidintia consiliilor judetene sa isi numeasca prefecti in consecinta (sursa: "Evenimentul Zilei"). Adica daca dl. Simirad e in PSD, vom avea prefect PSD-ist. Pe langa faptul ca impartirea asta miroase a ilegalitate de la o posta (teoretic, prefectii sunt inamovibili, dar noii guvernanti nu au de gand sa tina cont de asta, cum nu au tinut nici liberalii) e si de o uluitoare stupiditate. Pur si simplu, in judete nu va mai exista nici o alternativa la autoritatile constituite, nici un echilibru, nici un control. In aceste conditii, ma gandesc daca nu cumva aceasta institutie a prefectului nu a devenit de-a dreptul inutila. O solida descentralizare, urmata de o trecere a atributiilor de "moderatori" ale prefectilor pe seama justitiei ar termina cu aceasta institutie bugetofaga si fara incetare obiect de troc politic.

vineri, 12 decembrie 2008

Sindromul Boc

Admirabilul nostru primar aproape ca nu a mai dat prin Iasi, de la alegeri. Sta la Bucuresti si negociaza formarea guvernului. Dl. Florin Ghetau spune ca face asta pentru ca se vrea un lider al coalitiei PDL-PSD pe plan local. Eu ma gandesc ca e mai mult decat atat. D-sa aspira la mult mai atragatoarea functie de portavoce: pentru dl. Geoana, asa cum primarul Clujului este pentru dl. Basescu. Eu unul ii doresc inca si mai mult. Vreau sa devina ministru, pentru ca intreaga tara sa profite de stiuta-i competenta, iar Iasul sa se debaraseze de d-sa pentru totdeauna...

joi, 11 decembrie 2008

Dezamagire?

Exact tipul de argumentatie iresponsabila pe care il analizam in articolul precedent il dezvolta si dl. Horia Roman Patapievici in "Evenimentul Zilei" de azi (http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/831922/SENATUL-EVZ-Avem-o-tara-cum-procedam/). Numai ca in textul d-sale se adauga si amuzanta marota numita "Patriciu". Hai, ca de la redactorii "22" ma astept de ceva vreme cam la orice. Dar de la d-sa puteam avea macar pretentia unei taceri decente... Nu de alta, dar in anii `90 omul asta a fost cel mai lucid, tenace si agresiv oponent al extremismului dominant. Dar, cum spuneam si in cazul d-lui Traian Ungureanu, varsta...
Update: Dl. Traian Ungureanu (ca veni vorba) apare exact cu aceleasi texte (plus necesitatea supravietuirii "proiectului politic" al PDL; care urmeaza, probabil, a fi promovat de dl. Miron Mitrea). Devine molima? Sau e cel mai comod argument?

miercuri, 10 decembrie 2008

Criza din Grecia si foarte probabilul guvern PDL-PSD

Aparent, nu este nici o legatura intre cele doua subiecte. Totusi, am detectat una foarte importanta. Bineinteles, la nivel mental.
Dupa cum stie, un tanar de 15 ani a fost impuscat intr-o suburbie a Atenei. Contextul este urmatorul: un grup de derbedei (probabil tineri teribilisti) a atacat masina Politiei cu pietre; oamenii in uniforma au ripostat, in final, cu focuri de arma si unul dintre agresori a sfarsit rau. Inainte ca o ancheta sa poata stabili conditiile exacte in care s-a petrecut drama, extrema stanga a reactionat dand vina pe...autoritatile statului! Acestea sunt, in ochii lor, a priori responsabile de ceea ce s-a intamplat. Cazul nu este fara precedent; aceeasi atitudine au avut-o socialistii intransigenti si in timpul tulburarilor din Franta, din anii trecuti. Probabil ca "drepturile omului" includ acum si manifestarea libera a huliganismului, iar "militantii" se asteptau ca oamenii din masina sa se lase batuti sau, de ce nu, linsati.
Cam asa reactioneaza si o parte dintre fanii intransigenti ai PDL atunci cand aud despre posibila coalizare a partidului preferat cu "dusmanul" PSD-ist. In cunoscuta revista "22" a aparut astfel un material in care o eminenta comentatoare dadea vina pe...PNL pentru alianta considerata "nefireasca" intre basescieni si PSD-isti. Teoria aparuta, bineinteles, si pe formuri, nu are nevoie in sine de nici un comentariu. Interesanta mi se pare doar paralela de atitudine. La fel ca extremistii greci, cei autohtoni isi scuza "idealul" prin dreptul la reactie; daca PNL a "blocat" negocierile cerand pentru dl. Tariceanu postul de premier, atunci PDl nu a facut decat o mutare fireasca. Protocoalele, vechiul statut, nu demult modificat, care interzicea colaborarea cu PSD, principiile, ideile, "dreapta", "anticomunismul", mama Omida si mitul "salvatorului" nu mai au nici o importanta. Nu conteaza ca noi am dat foc la masini sau ca ne-am aliat cu cel pe care il vroiam, pana nu demult, condamnat, impuscat, ars, pus la stalpul infamiei: "altii" ne-au provocat. Cu texte de genul asta justificau Marx si Lenin revolutia proletara. Cu texte de genul asta Hitler promova masacrarea evreilor... Asa legitima Stalin pactul Ribbentrop-Molotov. Si asta e o proba ca extremismul nu are nici timp, nici spatiu si nici macar culoare politica.

marți, 9 decembrie 2008

Anticomunismul: raport final

Pentru ca articolele mele privitoare la "anticomunismul" romanesc au provocat anumite neintelegeri, ma vad nevoit sa fac o precizare. Nu dezavuez, in nici un caz, anticomunismul ca atitudine sau concept. Mai mult, il consider nu numai necesar, dar chiar o conditie sine qua non pentru accederea la normalitate a spatiului public romanesc, atat la nivel de dezbatere, cat si la nivel practic.
Ceea ce resping insa este confiscarea anticomunismului de catre anumiti actori (sau jucatori!) de pe scena publica, atat din mediul politic, cat si intelectual, cu atat mai mult cu cat "antecedentele", dar si comportamentul actual al unora dintre ei nu ii indreptatesc, nici pe departe, la asumarea acestui monopol. Resping, de asemenea, maniera "politically correct" (ca sa nu zic, dupa expresia d-lui Vasile Ernu, de-a dreptul leninista) prin care s-a facut condamnarea comunismului de catre Comisia Prezidentiala. Incercarea de a impune o istorie "oficiala" si definitiva asupra unui fenomen complex si inca insuficient studiat nu poate, la urma urmei, decat bloca descoperirea adevarului istoric. Nu in ultimul rand, resping maniera cinica in care multi anticomunisti "de opereta" (pentru a o parafraza pe Elisabeth Levy) prefac un concept moral, politic, social intr-o cale de ascensiune publica.
Anticomunismul nu trebuie, asadar, abandonat. El trebuie doar "asanat", delimitat de demersurile oficiale suspecte de instrumentare politica sau de carierism. La rigoare se impune, dupa cum am mai spus, un efort de redefinire a conceptului. Pentru ca, in forma actuala, el risca sa fie compromis definitiv. Si, daca asta s-ar intampla, ar trebui sa ne pregatim de asumarea, pe termen lung, a unor incalculabile consecinte.

Coincidenta

In Iasi sunt doua maternitati: Cuza Voda si Elena Doamna. Intamplator, numele acestora evoca un cuplu destul de nefericit din istoria Romaniei. Nefericit si fara copii...

sâmbătă, 6 decembrie 2008

Anatomia unui indoctrinat

"La microfon Traian Ungureanu..." Aceasta fraza m-a inviorat, in anii `90, de multe ori. Era ora exacta si inceputul stirilor BBC, retransmise de extraordinarul (pe atunci) post de radio Nord-Est din Iasi. Era inceputul unor comentarii elegante in aciditatea lor; a unei parade de detasare si usor dispret britanic, clar, taios si mereu la tinta... O voce placuta, echilibrata, senina si care nu ierta. O voce care mi-a insotit, in anii adolescentei, devenirea.
Vocea cu care am crescut s-a schimbat, intre timp. Vremile necrutatoare, varsta, uzura si, poate, interesul i-au dat o nota stridenta, rea, care amesteca nonsalant oda si nihilismul. Acest om inteligent si de un rar talent jurnalistic s-a prefacut intr-un soi de Marat, care nu sustine orbeste nici macar o idee, ci, pur si simplu, un om si un partid. Ar fi in stare probabil sa-i lichideze, efectiv si cu toata bunavointa, pe cei care indraznesc sa gandeasca altfel. Nu a ramas din el, practic, decat intoleranta, care e de data asta angajata. Traian Ungureanu a devenit un veritabil manual de extremism, pentru unii, iar pentru altii - subiect de batjocura. Pentru mai putini, el s-a transformat intr-o grimasa amara...nu neparat de dezamagire, ci de tristete apasatoare, cotidiana, autohtona...

A propos de anticomunism...

Dl. Vladimir Tismaneanu publica, in "Evenimentul Zilei", un necrolog pentru Constantin Ticu-Dumitrescu (trecut recent intre drepti). Asta e foarte bine, spun eu. Mi se pare torusi nepotrivit insa (as zice bizar, daca nu ar fi vorba de d-sa) ca mentioneaza de 3, in cuprinsul articolului, celebra Comisie Prezidentiala si de doua ori, in acelasi paragraf, numele d-lui Traian Basescu. Si asta in conditiile in care peste celebra "lege Ticu" trece cu grabire. Bineinteles, dl. Tismaneanu nu uita sa se rafuiasca, pasager, si cu "demitizatorii" anticomunismului...
http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/831254/SENATUL-EVZ-Farmecul-discret-al-eroismului/

joi, 4 decembrie 2008

Partea proasta a alegerilor

Au mai ramas, prin "entuziamul" rural, figuri de-a dreptul triste. Cum ar fi dl. Vasile Mocanu, vajnic, amenintator si...inactiv parlamentar din colegiul Targu-Frumos. Sau dl. Anghel Stanciu, ex-PRM, actualmente PSD. Prelungirea mandatelor acestora nu inseamna decat ca vom avea, inca patru ani, oameni de "mana moarta" in Parlament. Sentimente prea placute nu imi provoaca nici d-na Cristina Dobre, proaspat deputat PNL, ales...din greseala. A pierdut alegerile in CUG, dupa ce a avut, in campanie, o prestatie mai mult decat modesta, dar a profitat de scorul obtinut, in judet, de d-nii Radu Terinte si Traian Dobre (ultimul fiindu-i chiar socru :]) si a intrat in Parlament dupa redistribuirea mandatelor. Sper sa fiu contrazis de comportamentul viitor al d-sale; oricum, acesta depinde mult si de sprijinul pe care destul de tanara debutanta (36 de ani) il va primi de la partidul pe care il reprezinta.

Partea buna a alegerilor

E bine ca, in judetul Iasi, au mai disparut ceva personaje vechi, dar deloc venerabile. Dl. Constantin Neculau, viceprimarul de trista memorie, a fost pur si simplu anulat de d-l Oprea, la alegerile pentru Senat. Dl. Valer Dorneanu, un venetic pagubos care in 8 ani nu a miscat nimic pentru Iasi desi a detinut, la nivel national, functii importante (presedinte al Camerei Deputatilor, la un moment dat) a pierdut in Nicolina. In fine, dl. Dan Carlan, un foarte slab sef de filiala (prin decizii si lipsa de notorietate) a reusit hilara performanta de a fi singurul candidat PDL care si-a pierdut, in municipiu, colegiul.
In al doilea rand vine afluenta de personaje noi (vreo 11, cu totul). Dintre care unele promitatoare ( d-na Popa, d-nii Paduraru, Oajdea, Ciuhodaru). Din varii motive, garnitura parlamentarilor ieseni s-a primenit simtitor. Ramane de sperat ca asta sa se simta, cat de cat, in mersul lucrurilor din judet.

marți, 2 decembrie 2008

"Cel mai constient electorat"

Articolul asta vine in completarea celui de mai jos. Daca afirmi, trebuie sa si exemplifici. Dupa cum stim, cel mai constient, mai pertinent, mai patriotic si mai responsabil electorat este cel bucurestean. Si probabil de asta dl. Silviu Prigoana a luat, in colegiul sau, cam 60%din voturi (maneaua PDL, comandata de d-sa, o fi de vina?), d-na Oana Niculescu-Mizil (intaia vidanjoare a tarii) a luat peste 50%, iar d-na Elena Udrea (fara comentarii) a luat peste 40%. Daca are cineva alta explicatie in afara aliantei dintre prostie si fanatism politic as fi chiar foarte curios sa o aud. Electoratul "cel mai elevat" a votat cam la nivelul satelor din judetul Iasi. Si nu al celor mai rasarite...

Judetul nimanui

Judetul Iasi este, din cate am vazut, unul dintre putinele cu rezultate electorale echilibrate. Ceea ce, teoretic, ar fi de bine. Pentru ca "mobilizarea" excesiva in folosul unui partid sau al altuia (intalnita mai ales in sud si in vest) miroase de la o posta a efect de masa si a "epoca de aur". Daca scorurile sunt stranse, in schimb, inseamna ca apar macar premisele unui pluralism, a unei dezbateri deocamdata inexistente, in Iasi sau oriunde altundeva in Romania.
In practica insa lucrurile nu stau la fel de bine. Pentru ca Iasii nu "apartin", astfel, nici unui partid. Nu sunt nici ai PSD-ului, nici ai PDL-ului. Si, in aceste conditii, s-ar putea ca, dupa binestiutele naravuri politice din Romania, partidele sa se dezintereseze, in continuare, de acest teritoriu prea pestrit, prea neutru, prea plin de surprize, prea...indepartat.

luni, 1 decembrie 2008

Posibile variante de guvernare

Trebuie sa spun, pentru inceput, ca toate sunt la fel de proaste/nerealiste. Una e PDL-PSD. Aceasta e, in primul rand, nefunctionala. Doua partide apropiate ca scor, cu orgolii mari si care se urasc teribil de vreo patru ani nu ar putea guverna impreuna decat cu mare dificultate. In plus, intervine problema credibilitatii; o alianta cu PSD ar putea fi, pentru democrat-liberali, una cvasifatala.
Alta e PSD-PNL. Nici asta nu merge. In primul rand pentru ca dl. Basescu nu ar putea fi, probabil, convins sa o admita. In al doilea rand pentru ca, si aici, se pune problema functionarii unei coalitii intre doua partide dintre care unul este puternic, altul ambitios, si care nu se agreaza nici pe departe atat de mult pe cat s-ar putea gandi lumea (grupul d-lui Geoana, spre exemplu, ar vedea mai bine o alianta cu PDL).
Premierul tehnocrat nu e, nici pe departe, o varianta "salvatoare"; problema sprijinului politic ramane aceeasi. Cat despre vechea alianta DA, trebuie sa rezum ce am scris acum cateva zile: daca nu a putut merge decat doi ani, cine ne garanteaza ca de data asta nu se va intampla la fel?
Alegerile nu au rezolvat criza politica. Sa speram ca negocierile postelectorale si jocurile politice ale urmatorilor 4 ani nu o vor duce mai departe, in forme poate si mai grave.