joi, 7 mai 2009

Dreapta intelectuala romaneasca

Ca tot omul cu vagi idei de centru dreapta, caut pe piata autohtona puncte de reper. Despre partide nu zic nimic: ar fi prea scurt si prea urat ce as avea de spus. Dar si daca ma uit la intelectuali incerc un fior cu iz de sperietura. Unde sa imi localizez afinitatile? Spre d-l Patapievici, care, dupa ce a trambitat ani de zile ideile dreptei "dure", promoveaza acum arta unei stangi cam tot la fel de pornite? Spre d-l Liiceanu, care are impresia ca Hegel + Heidegger + Noica = dreapta democratica? Spre d-l Adrian Paul Iliescu, elegant amestecator de conservatorism traditional si political correctness? Sau poate spre d-l Cristian Preda (baiat destept, nu zic ba), care confunda dreapta cu presedintia sau Parlamentul European? Despre d-l Traian Ungureanu nu mai zic nimic: m-am pronuntat mai demult in ceea ce il priveste. Cat despre d-l Tismaneanu, nu inteleg de ce unii comentatori il alatura dreptei, cand d-sa e un binestiut om de stanga.
Dintre toti "dreptacii" autohtoni, doar d-nii Mircea Platon si Ovidiu Hurduzeu imi lasa (din citite) impresia unei formatii conservatoare cat de cat autentice, solide. De amandoi insa ma desparte un element cu totul subiectiv. Nationalismul d-lor ma lasa rece (atunci cand nu ma agaseaza). Asa ca mai bine ma impac cu ideea ca, la noi, politica ramane oricum o chestiune avand prea putin de a face cu doctrinele. Ideile raman, in cel mai bun caz (si acesta cam rar, insa) subiect pentru dizertatii savante si placute lecturii.

Niciun comentariu: