Citesc acum dintr-un volum vechi de memorii. Se cheama "Suvenire contimpurane" si e scris de George Sion, nume care acum nu spune mai nimanui mare lucru. Ca document, cartea are o anumita valoare. Dar, in ceea ce priveste stilul, e terifianta de-a dreptul. Un amalgam de locuri comune moraliste si de o simplitate care ar fi cuceritoare daca nu ar mirosi a imbecilitate candida. Neologisme prost folosite, care tind la barbarism. Un aer de poveste pentru copii la care autori militanti din vremuri de nefericita memorie ar ofta, nostalgici. Pe scurt, un soi de Rica Venturiano ajuns la o senectute comoda.
Cartea e un bun ghid pentru iubitorii corectitudinii politice, in cazul in care s-ar afla in cautare de precursori autohtoni. Ideile difera, dar cuceritoarea expresie invaluita de blandetea ciomagului sau a oistei intelectuale trimite la o perenitate aproape pastorala. La urma urmei, cu toata repulsia fata de istorie a personajelor in cauza, oleaca de legitimare prin trecut nu le poate nici macar lor strica.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu