Imi aduc aminte de anii studentiei. Care s-au suprapus, intamplator, peste guvernarea Adrian Nastase (2000 - 2004). Pe atunci pierdeam rareori ocazia de a comenta, impreuna cu diversi colegi de facultate nu atat crimele comunismului, cat uitarea lor. Ne indigna ocultarea lagarelor de concentrare; a abuzurilor, a propagandei desantate si generatoare de mutilari morale pe termen lung. Ne scotea din sarite ca Ilici trecea drept nevinovat pentru perpetuarea bolsevismului, prin discurs si prin practici, pentru raidurile minerilor, pentru maltratarea liderilor opozitiei din anii 1990-1991. Si nici nu avea cum sa fie vazut altfel, pentru ca nimeni nu isi mai aducea, pe atunci, aminte. Sau prea putini...
Dupa 2004, lucrurile s-au schimbat. Studierea comunismului a inceput sa se faca sistematic, in instituitii specializate. Au inceput sa apara o gramada de filme despre comunism, de data aceasta larg promovate, comparativ cu productiile anterioare. Presa, care parea sa ignore cu totul subiectul, a inceput sa scrie. Am spus atunci: "In fine..." Entuziasmul meu nu avea insa cum sa tina. A fost de ajuns un minim efort de atentie ca sa imi dau seama, ca, de fapt, asistam la o confiscare. Ca discursul anticomunist a incaput pe mana cui nu trebuia. A unui om ca d-l Basescu, ale carui relatii cu apusul regim sunt neclare, dar despre care se poate spune ca lupta impotriva comunismului cu un limbaj si, atat cat este acum posibil, cu niste metode specifice acestuia. A unui om ca d-l Plesu care, in 1990, privea cu obisnuita-i bonomie devastarile minerilor din fotoliul sau de ministru FSN-ist. A unei pleiade de comentatori pentru care e "trendy" sa fii anticomunist. Si atunci am tacut.
Daca anticomunismul presupune adeziunea la o moda intelectuala, el devine inutil. Daca el inseamna insa acceptarea unor lideri de opinie indoielnici, el e de-a dreptul periculos. Nu poti face anticomunism alaturi de comunisti. E singurul lucru la care, teoretic, acestia nu ar trebui sa aiba acces. Daca totusi acest lucru este posibil, nu mai ramane decat retragerea. Sau redenumirea anticomunismului.
14 comentarii:
Asa e. Dar ce ai scris dumneata, parca...ai scris fraze care mai au nevoie de dezvoltari intre ele.
Si asta se intampla atunci cand nu-ti ajung cuvintele. Pe langa blogul aici, prezent, realizat de plictiseala, mai scrii si altceva? Nu stiu, carti, articole, fragmenete, chestii de genul?
Ma roade curiozitatea.
Salut. Intr-adevar, forma articolelor mele e, uneori, destul de "inghesuita". Dar lucrul asta se intampla ca sa nu ma lungesc prea mult. Altfel nu m-ar mai citi chiar nimeni. Oricum, eu zic ca postarile sunt inteligibile si asa.
Da, mai scriu cate un studiu, ca asa imi cere profesia :). Uneori si cate o proza.
Nu a spus nimeni ca nu sunt "citete".
:)
Intrebam doar in spiritul unei curiozitati....multumesc pt confirmare.
Era sa uit. De ce daca un blogger scrie de plictiseala, are asteptari sa fie citit, ba chiar usor apreciat? A naibii curiozitate..
Confiscarea discursului e o practică comunistă. La nivel naţional, au făcut-o cel mai recent Iliescu şi ai lui în noaptea de 22 decembrie 1989, când ne-am trezit cu ei trâmbiţând despre democraţie.
Dar despre asta, tot nu m-am vindecat. Vreau în continuare democraţie.
Nuanţă: Totuşi, în principiu, ai dreptate. Dacă democraţia o poţi face (trebuie s-o faci) cu oricine, anticomunismul are nevoie de anticomunişti, nu de foşti activişti.
A! Încă ceva, pornit de la comentariul anonimului din pagina asta. Dacă articolele şi povestirile tale există şi într-o ediţie electronică, fă-le, te rog, un link pe blog.
Săptămâna asta lipsesc din Iaşi, dar, când mă întorc, vreau să le citesc.
Pentru Bogdan:
A, dar eu nu criticam democratia. Ci doar devalorizarea unui concept la care tineam candva. Atata tot.
Cat despre celelalte...nu le am on line. Dar am zis, mai de mult, ca ti le pot da asa. Si ar fi cazul sa imi onorez promisiunea :).
Nici eu nu ziceam de democraţie. Făceam doar o paralelă. Că nu văd de ce te-ai sătura de anticomunism doar fiindcă a fost confiscat discursul, în vreme ce de democraţie, nu, cu toate că şi ea, săraca, a fost dezonorată cam în acelaşi fel.
Despre scrieri, aştept.
Pentru anonim:
Daca am initiat acest blog de plictiseala, asta nu inseamna ca il vreau inutil. Daca tot scriu, vreau sa ma si citeasca oamenii, nu? Nimanui nu-i place sa vorbeasca singur, chiar daca isi asuma acest risc.
Comunistii... neocomunistii au confiscat discursul anticomunist. De acord cu tine.
Apropo... tu cand ai terminat facultatea?
Pentru Marius:
Salut. Pai, in 2004. Am spus,la un moment dat, si in articol.
Nu este specificat exact.
P.S. Eu am terminat in 2006.
A, fain. Ma bucur cand dau peste un om din "breasla":).
Trimiteți un comentariu