Portretul lui Dorian Gray

Am vazut ecranizarea britanica, din 1945. Interesant si contradictoriu film. Bine "fotografiat", cu o scenografie baroca, fara insa a abuza de metafora, reuseste sa prinda cate ceva din estetismul pretentios al lui Wilde. Regizorul a folosit din plin clarobscurul si jocurile cvasipicturale de umbre care ma conving, odata in plus, de avantajul pe care cinematografia alb-negru il pastreaza, inca, asupra celei color.
Ce nu mi-a placut e ca scenariul se axeaza prea mult pe vocea "off", ceea ce limiteaza serios posibilitatile de exprimare specific cinematografice. De asemenea, episodul cu Sibyl Vane (interpretata jalnic de Angela Lansbury, care, nu stiu de ce, s-a ales cu un glob de aur pentru rolul asta) e ratat complet. In ceea ce il priveste pe actorul principal (Hurd Hatfield), coafura, costumul si machiajul l-au facut sa semene mai degraba a contele Dracula (Bela Lugosi in versiunea din 1931) decat a Dorian Gray. Oricum, o ecranizare de vazut, mult preferabila variantei "aduse la zi" din 2006. Intru totul recomandabila amatorilor de filme clasice.