Faptele mai intai. Dl. presedinte s-a trezit pe birou cu un proiect de lege (cel privitor la marirea salariilor profesorilor cu 50%) despre care guvernul si multi analisti sustin ca poate deveni falimentar din punct de vedere economic. La prima vedere e un proiect care, desi votat in unanimitate de Camera Deputatilor, nu trebuia sa primeasca sanctiunea sefului statului.
Pe de alta parte, se apropie campania electorala. Tocmai perioada cand e greu sa spui adevarul si, cu atat mai mult, sa sa il pui in practica. Intre doua dezavantaje, unul economic si general si altul, egoist si politic, ce se putea face?
Dupa parerea mea, un singur lucru. Trimiterea proiectului inapoi la Parlament, cu recomandarea ca salariile sa fie marite, dar nu cu 50%. Cu 25%, cu 30%, cu o cifra mai acceptabila pentru buget. In acest fel se putea pastra macar aparenta luciditatii, fara ca dl. Basescu sa isi faca praf capitalul electoral, de care partidul sau are acum atata nevoie. Dar, de la un politician obisnuit cu maximalismul si supralicitarea, o asemenea pretentie apare aproape ca una utopica. Dl. presedinte trebuia sa fie radical, pentru ca radicalismul e principalul (sau poate de fapt singurul) sau atu politic. Pentru a nu-si dezamagi electoratul fidel, format cu precadere din oameni carora nuantele le sunt cu totul straine. Si asta, se pare, cu orice pret.
Dezavantajul politic al d-lui Basescu este ca o asemenea atitudine apare imposibil de sustinut pe termen lung (asta daca, bineinteles, d-sa vrea sa iasa din opozitia in care se complace de ceva timp). Si, pe cat de mare este vehementa, pe atat de mare va fi dezamagirea acelui electorat de "alb" si "negru".
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
1. E nasol daca inca mai crezi ca ce face Basescu hotaraste Basescu. He's a puppet on a string, man.
2. Nici solutia aia cu 25-30% n-o vad prea buna, sincer. Adica la un ditai prof. de la Universitate, care, in sfarsit, freaca menta cel mai tare, la un salariu de 100 de mil tu ii mai dai cel putin 25, iar la unu' amaratu', fie el prof preuniversitar sau asistent la Universitate(ca am auzit ca si astia is vai de ei), la un salariu mediu de 10-11 hai 15 milioane, tu ii mai dai 2 milioane jumate pana la 4? Pai si ce faci cu banii aia? Aproape nimic. Deci poate era bine ca hotararea sa se refere strict la aia preuniversitari sau sa bage si asistentii intr-un fel sau in altul(habar nu am inca cum)....
Salut. In primul rand, daca nu Basescu hotaraste, atunci cine?:) Chiar astept raspuns la asta, ca nu stiu.
In al doilea rand, sunt universitari si universitari. Unii, asa cum zici tu, frecatori de menta; altii, chiar capabili. Am intalnit multe exemplare si dintre unii, si dintre ceilalti. In plus, astia sunt relativ putini; cu ei si cu asistentii nu faci gaura in buget. Preuniversitarii, in schimb, sunt 300 000. Si printre astia se afla, pe langa cei capabili, destui frecatori de menta, dupa cum bine stii.
Cred ca ai auzit de masoni si de tot neamu lor.
Cand ziceam ca freaca menta cel mai tare si are bugetu' de 100, ma refeream la ilustrul si clasicul decan pe care fiecare facultate are ghinionul sa il poarte. Stiu, stiu, nimeni nu e perfect, dar nu am mai auzit de ceva vreme de vreun decan istet care sa-si merite si numele si salariul.
Da, sunt putini, da' daca le dai la toti jumate din cateva zeci de milioane...nush ce sa zic; nu faci gaura in buget, dar il injumatatesti la sigur. Iar ailalti preuniversitari da, freaca menta. Dar n-am vazut inca niciunul care sa aiba ceva experienta in spate si sa frece menta. Numai ca pt a ajunge up there, tre sa fii mic. Si ca sa fii mic tre sa mori de foame. Si or fi ei multi, da' avem nevoie de ei.
Trimiteți un comentariu