Ce poate face un actor

Gangs of New York. Un film din 2002, nominalizat la mai multe Oscaruri. Un film care se vrea o reconstituire a luptelor dintre americanii "nativi" si emigranti, la jumatatea secolului al XIX-lea. Prin plasarea temporala si prin implicatii (problema emigrantilor, a sclaviei, a confruntarilor sociale) pelicula poate aduce aminte de clasicul "Nasterea unei natiuni". Dar asocierea asta e una dintre putinele elemente care "invioreaza" scenariul, altfel sec, cu multe naivitati si excese, afectand o falsa detasare fata de subiect.
Ca realizare, filmul apare mult sub valoarea unui regizor ca Martin Scorsese. Pare format doar din decoruri, costume si muzica; aduce aminte de filmele lui Zeffirelli, fara a avea insa frumusetea reconstituirii pe care o reuseste cineastul italian.
Totusi, filmul merita vazut fie si pentru prestatia unui singur actor: Daniel Day Lewis. O disciplina remarcabila, o seriozitate cvasitotala (care, de altfel, il opreste sa joace in productii ieftine; e, probabil, actorul cu cele mai putine filme, dintre cei celebri), o savoare a replicii care o goleste parca de banalitate. Aproape acelasi lucru, spus de Leonardo di Caprio, te poate lasa rece; dar Lewis traieste scenariul in asa fel, incat il face sa spuna mai mult decat are, de fapt, de spus. S-ar putea ca omul asta sa fie cel mai mare actor activ de film (Pacino sau De Niro nu mai sunt actori, ci monumente vii). Rolul din "Gangs" nu i-a adus un al doilea Oscar (mai avea unul pentru "My left foot") ; a asteptat pana anul asta, cand a castigat cu rolul din "There will be blood". Oricum, rareori se poate spune ca un interpret a salvat un film; dar, cu "Gangs of New York", cam asta se intampla.