Un film de Andrzey Wajda. Despre teroare si despre uitarea programata. Despre regimul comunist, care genera, manipula si distrugea legende. Despre ce se intampla atunci cand legendele se suprapuneau peste indivizi in carne si oase. Si, mai ales, despre nevoia de a pastra in memorie oroarea. De a o scoate din subconstientul colectiv pentru ca, intr-o zi, sa nu ii vina ideea sa iasa de una singura.
Dar ceea ce e extraordinar la filmul asta nu e tema in sine. Ci anul in care a aparut:1977. Intr-o Polonie aflata in plin regim comunist, dar unde destalinizarea permisese macar condamnarea partiala a crimelor acestuia. La ei se putea. La noi nu. La noi nu era cultivat decat Sergiu Nicolaescu. In Polonia erau Wajda, Kieslowski...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu